tag:blogger.com,1999:blog-82039270318314860642024-03-05T21:34:39.762-08:00PersonaleValentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.comBlogger41125tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-55069736990649848992014-03-18T07:22:00.001-07:002014-03-18T07:22:47.072-07:00M-am mutat......aici: <a href="http://www.valentinaneacsu.ro/">www.valentinaneacsu.ro</a><br />
<br />
Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-78152123969516623092010-10-22T00:42:00.000-07:002010-12-14T01:49:07.667-08:00Job Description - MamaDe fiecare data cand sunt acuzata de catre copilul din dotare ca sunt rea, ii spun ca asa scrie in fisa postului de mama. Si pentru ca aude des de fisa postului, mi-a cerut-o spre studiere.<br /><br />Iat-o mai jos, ca nu-i confidentiala:<br /><br /><br /><strong>Detalii de identificare a postului</strong><br /><br /><strong>Titlul postului:</strong> Mama;<br /><br /><strong>Cod COR:</strong> n-are<br /><br /><br /><strong>Pozitia in organigrama</strong><br /><br /><strong>Se subordoneaza:</strong> tuturor celor din familia extinsa (includ aici bunicii de ambele parti);<br /><br /><strong>I se subordoneaza:</strong> toti cei din familia restransa (exclud aici bunicii de ambele parti);<br /><br /><br /><strong>Relatii functionale</strong><br /><br /><strong>Interne:</strong> relationeaza cu toata familia extrem de extinsa;<br /><br /><strong>Externe:</strong> relationeaza cu prietenii, eventualii furnizori de servicii externalizate (bone, doamnele de la curatenie, instalatori si multi altii - nu va ganditi la prostii!)<br /><br /><br /><strong>Conditiile de munca</strong><br /><br /><strong>Timpul de munca:</strong> zilnic (L-D), cate 16 ore, programul fiind flexibil (cand copiii sunt mici se fac inclusiv ture de noapte);<br /><br /><strong>Locul desfasurarii activitatii:</strong> acasa, la birou, in parc, in supermarket, lista fiind deschisa.<br /><br /><strong>Natura muncii:</strong> individuala dar si in echipa;<br /><br /><strong>Deplasari:</strong> da<br /><br /><br /><strong>Scopurile si obiectivele postului</strong><br /><br />- asigurarea celor necesare stomacului familiei;<br /><br />- mentinerea unui mediu familial propice;<br /><br />- educatia urmasilor;<br /><br />- mentinerea sanatatii fizice si psihice a familiei.<br /><br /><br /><strong>Atributii specifice postului</strong><br /><br />- gatit, spalat, calcat, activitati de curatenie a spatiului de trai;<br /><br />- activitati specifice unei infirmiere (asigurarea medicamentatiei membrilor familiei in cazul unor boli ce pot fi tratate la domiciliu);<br /><br />- activitati specifice de educare si instruire a copiilor si nu numai;<br /><br />- medierea conflictelor intreafamiliare;<br /><br />- orice mai apare printr-o casa de om.<br /><br /><br /><strong>Cerintele postului</strong><br /><br />- tarie psihica peste medie, sanatate fizica de otel (inox);<br /><br />- capacitatea de a spune NU de foarte multe ori pe zi (rautatea materna asadar);<br /><br />- adaptabilitate;<br /><br />- cunostinte generale aproape academice;<br /><br />-abilitati de comunicare si relationare umana;<br /><br />- bun cunoscator al modei (in cazul in care urmasii sunt de sex feminin) si al sportului (in cazul in care urmasii sunt de sex masculin);<br /><br />- cunostinte temeinice geopolitice (ajuta in relatia cu bunicii);<br /><br />- capacitatea de a fi in mai multe locuri in acelasi timp;<br /><br />- atentie distributiva preferabil la nivel excesiv;<br /><br />- toleranta maxima la frustrari, intrucat nu poate multumi niciodata pe nimeni.<br /><br /><br /><strong>Pachet de beneficii</strong><br /><br />-nu exista un pachet de beneficii standard. Uneori mamele primesc flori, alteori declaratii de iubire din partea altor membri ai familiei (in general copiii) sub forma de vorbe frumoase, desene, felicitari, dar cel mai des primesc reprosuri.<br /><br /><br />Stiu ca nu crede decat cine este in aceasta postura, dar vorbim aici despre cea mai grea meserie din lume si nu exista cursuri de instruire in acest domeniu. Si nici varsta de pensionare...Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-37079707397601859042009-12-23T00:48:00.000-08:002009-12-23T02:14:30.961-08:00Reflectii asupra unui an cel putin interesantImi plac finalurile de an. Desi stiu ca sunt niste conventii, ca nu se schimba nimic odata cu modificarea datei, reprezinta un moment bun de analiza. Asa cum seara imi place sa ma gandesc la ziua care s-a sfarsit, la fel in decembrie imi place sa revad intreg anul care se incheie si sa ma lamuresc asupra a ceea ce s-a ales din el.<br /><br />2009 a fost cu siguranta unul interesant si dinamic. Agonie si extaz, lacrimi si hohote de ras, speranta si deznadejde, sanatate si boala, bine si rau toate succedandu-se atat de rapid incat abia acum m-am convins de sanatatea si stabilitatea mea psihica! Sunt tare!<br /><br />Insa tocmai trecerile astea rapide de la o extrema la alta mi-au dat senzatia ca am gasit, in sfarsit, ceea ce am cautat. M-am prins abia acum (si-i cam tarziu date fiind conditiile...), ce este cu adevarat important si ce nu, cand trebuie sa lupt si cand sa abandonez, cand merita sa plang si cand nu. Si mai ales m-am prins ca multe din greutatile cu care ma duelez, mi se datoreaza in totalitate si ca invinuind pe altii nu fac decat sa perpetuez duelul.<br /><br />Cel mai important lucru castigat anul acesta a fost puterea de a ma concentra pe ceea ce am si nu pe ceea ce-mi lipseste. Si este un sentiment extraordinar. Nici nu va inchipuiti cat de bogata sunt! (precizez ca nu am limuzina, nici bijuterii din alea scumpe, nici mobila sofisticata, nici haine facute de creatori celebri - aici recunosc ca am cateva, dar nu multe si oricum nu se prinde nimeni cand le port, si ca din motive de uitare adesea nu am bani in buzunar).<br /><br />Un alt lucru "cel mai important" este faptul ca am gasit puterea de a renunta la imensul meu orgoliu. Ceea ce este mare lucru, caci atunci cand zic imens, sunt ponderata in exprimare... Beneficiile sunt enorme si as aminti acum doar faptul ca am renuntat la a avea ultimul cuvant. Este minunat! Este inaltator sa lasi adversarul sa creada ca a castigat si tu sa simti acelasi lucru! (asta imi aminteste de politica...) Este minunat sa incetezi dispute stupide si fara importanta cu cei la care tii, in loc sa le transformi in batalii cu victime nevinovate doar pentru ca vrei sa ai ultimul cuvant!<br /><br />Una peste alta, a fost un an bun! Un an de referinta, asa cum am scris in newsletterul ITEX, in care m-am schimbat mult si am schimbat multe.<br /><br />Recunosc ca mi-as dori ca anul care vine sa fie unul linistit, prosper, linistit, prosper, linistit, prosper... Dar, dupa cum spuneam, timpul este o conventie si un nou 1 ianuarie nu va aduce cu sine decat un 10 in loc de 9 la coada anului. Asa ca nu pot decat sa-mi doresc de la mine sa fiu puternica, sa ma ingrijesc mai mult pentru a fi sanatoasa si sa-i tin alaturi pe cei dragi, aratandu-le mereu cat de mult ii iubesc.<br /><br />Ceea ce va doresc si voua!Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-43025607099574834462009-12-11T02:19:00.000-08:002009-12-11T02:42:46.244-08:00Elevii de ieri - mai ecologisti fata de cei de aziIn copilaria mea scolara, respectul fata de mediu nu era materie de curs. Nici macar nu se intrezarea la orizont posibilitatea sa devina asa ceva. Spiritul ecologist, respectul fata de natura si resursele generate de ea, erau considerate ca intrand in categoria "cei sapte ani de acasa".<br /><br />In schimb ca viitor mandru al tarii ce ne aflam, eram obligati, fara explicatii suplimentare, sa colectam selectiv maculatura si sticla in spiritul economisirii. Ceea ce si faceam, drept este ca aruncam ca sa iasa kilogramul cu pricina si lucruri utile de prin casa.<br /><br />Astazi copiii invata ecologia de mici cum este cu ecologia. Primariile, ONG-urile, scoala, ii educa intensiv in spiritul ecologist. Faptele insa...<br /><br />Sa o luam comparativ:<br /><br />Noi aveam cate un manual si doua caiete pentru fiecare materie. Numaram patratelele intre coloanele de calcule, lasam doua degete de aliniat, trageam singuri linie la caiet cu rigla. Acum exista manual, caiet tiparit, caiet netiparit, maculator si cu toate acestea copiii scriu pe fise printate (iar invatatorii se mira ca sunt dezordonati, de ce oare, cand li se da mura in gura?). O clasa de elevi consuma un top de hartie saptamanal, plus cerneala/ curentul electric pentru tiparit. Ecologist, nu? In toata droaia de manuale alternative si caiete alternative la manualele alternative, nu exista alta solutie decat tiparitul fiselor.<br /><br />Noi colectam selectiv sticla si hartia. Directiva de partid. In putine scoli exista acum posibilitatea colectarii selective a gunoiului: PET-uri, ambalajele de la laptele UHT, hartie, resturi perisabile. Desi ai zice ca vremurile au evoluat...<br /><br />Noi faceam vrand-nevrand economie la curent. Si credeti-ma ca erau mai putini copii ce necesitau cu ochelari ca acum! Mergeam in excursii cel putin o data pe an si vedeam la fata locului monumente, forme de relief, orase. Elevii de astazi au nevoie de televizor/ calculator sa vada natura!<br /><br />Noi invatam cantecele direct de la sursa: invatatoarea. Astazi este nevoie de casetofon.<br /><br />Nu ma intelegeti gresit! Nu sunt impotriva tehnologizarii si a materialelor didactice moderne. Dar unele demersuri chiar nu sunt ecologiste. Si unde mai pui ca nici eficiente nu-s!<br /><br />Nota finala: Nu am bagat Soimii Patriei in analiza, intrucat aveau costume de plastic :)Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-35822796165251616502009-10-01T04:06:00.000-07:002009-10-01T06:03:37.778-07:00Debutul (parintilor) in scoala<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDQYWe6TizsQrk-Jk6KS_F7ncVA2_BOjI6-0d6xUU0kLVJuaYWAlOMZBeIj6nJtdqjjyvTD8YCNpxTkmJ5N0lSHqJcyFmyb2YB7bOARiGRpPtqbe0YlbM6sUD5q0UpCu_i6V4WcsOHLsg/s1600-h/P1011977+-+Copy.JPG"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5387608382612263890" style="FLOAT: left; MARGIN: 0px 10px 10px 0px; WIDTH: 110px; CURSOR: hand; HEIGHT: 200px" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgDQYWe6TizsQrk-Jk6KS_F7ncVA2_BOjI6-0d6xUU0kLVJuaYWAlOMZBeIj6nJtdqjjyvTD8YCNpxTkmJ5N0lSHqJcyFmyb2YB7bOARiGRpPtqbe0YlbM6sUD5q0UpCu_i6V4WcsOHLsg/s200/P1011977+-+Copy.JPG" border="0" /></a>Am tot auzit in jurul meu despre greutatile intampinate la nivel familial odata cu intrarea piticilor din posesie la scoala. Greu sa o gasesti, greu sa o incepi, greu sa o urmezi, o adevarata Golgota a parintilor si copiilor deopotriva.<br /><div><br />Si am inceput la randu-ne scoala! Si am inteles pe propriile piei cum e cu necazurile... Si va spun si voua, poate o sa prindeti un start mai experimentat decat inaintasii. </div><div><br /></div><div><strong>Asadar iata greutatile cu pricina:</strong></div><div><br /></div><div><strong>Primul impas:</strong> diferenta intre asteptari si realitate si influenta ei asupra copilului. Noi (parintii, bunicii, educatorii) prezentam scoala ca pe o institutie magica, in care se invata chestii multe si necesare si care duce spre supremul bine. Copiii, care nu prea pot abstractiza, o iau ca atare: invatarea e magie, e ca la "desene", se intampla pur si simplu. Aceastea sunt indulcitele asteptari. Realitatea? Amara.... Febra musculara de la scris, povesti desuete (=departe de "Kid vs Kat" sau "Phineas si Ferb") de citit, timp de teme - o gramada, timp de joaca - mai pai, ca sa citez un proverb chinez. De aici apar niste mici probleme de asumare a sarcinilor curente, care genereaza niste mici nevricale parintilor.</div><div><br /></div><div><strong>Al doilea impas:</strong> cei care au facut curricula scolara, au uitat ca educatia fara consimtamant se cheama dresaj. Astfel, se impune un ritm alert, inca de la inceput, care nu le da copiilor ragazul sa se adaptaze natural ci doar sa se trezeasca brusc si definitiv din reveria cu magia. Ne intoarcem la punctul 1.</div><div><br /></div><div><strong>Al treilea impas:</strong> oricat de stupid ar parea, inceputul scolii vine intotdeauna dupa vacanta. Adica dupa o perioada relativ calma, in care toata familia si-a permis un program mai relaxat. De la dulcea relaxare sa treci la o adanca incordare (trezit devreme, mancat repede, imbracat ca la armata, parintii trebuie sa redevina multitasking), nu-i chiar usor!</div><div><br /></div><div><strong>Al patrulea impas:</strong> este si cel mai aspru si greu de ingurgitat. Intrucat se refera chiar la dedesupturile sentimentelor parintesti. Dupa ce te-ai chinuit 3 ani cu urlete si inca 3 cu indaratnicia naturala, constati ca se trece brusc si nemilos la lucruri serioase. Daca nu se va descurca la scoala? Daca in comparatie cu altii este mult mai slab (intelectualiceste vorbind)? Daca nu va putea tine ritmul? Sunt intrebari care te macina si te frustreaza ca si parinte, si care te fac sa transmiti fara sa vrei mesaje ciudate catre copil.</div><div><br /></div><div><strong>Al cincilea impas</strong> este legat de necunosterea psihologiei copilului. Noua ni se pare nefiresc si chiar prostesc ca un copil sa nu poata incepe corect un rand de betisoare fara model, scolarii debutanti insa nu au experienta noastra perceptiva. Le e greu asadar sa-si focalizeze privirea, sa numere spatiile acelea mici si insesizabile de pe caiete, sa perceapa detalii. De aceea se duc la scoala, sa invete! Normal ca daca nu le acorzi prezumptia de nevinovatie si vezi o pagina intreaga scrisa aiurea, tinzi sa crezi ca au retard usor! Si ne intoarcem la impasul cu numarul patru.</div><div><br /></div><div><strong>Al saselea impas:</strong> lipsa de experienta. Familiile cu mai multi copii recunosc ca manifesta palpitatiile si nervii incordati doar la intrarea la scoala a primului din sir. Apoi se calmeaza, si parintii si copiii, intrucat au deja exemplele anterioare, concrete, palpabile. </div><div><br /></div><div><div><strong>Etapele stresului familial la debutul scoalii sunt relativ simplu de descris:</strong></div><br /><div>1. <strong>Buimaceala:</strong> Habar nu ai ce te-a lovit, fie ca esti copil, parinte sau bunic!</div><div>2. <strong>Tensiunea:</strong> Incepi sa te intrebi ce cauti acolo si de ce ti se intampla tocmai tie.</div><div>3. <strong>Isteria:</strong> "Mama ei de viata, ca ala mic nu face bastonase ce-o fi asa de greu, seamana cu taica-su cu doua maini stangi si cu maica-sa care inca socoteste pe degete!" Apar si variantele: "Numai tu l-ai invatat puturos! Ba tu l-ai cocolosit!" Si tot asa...</div><div>4. <strong>Intoarcerea la realitate:</strong> Lait motivul acestei etape este -"La naiba, o scoala trebuie sa termine!"</div><div>6<strong>. Obisnuinta:</strong> Toata lumea isi asuma faptul ca scoala e un rau al naibii de necesar si astfel apar doar situatii minoritare in care se reia de la punctul 1 cate un calup mic de stres.</div><br /><div>Nu cred ca exista o familie debutanta in ale scolaritatii care sa nu fi trecut, macar rapid sau partial, prin cele sase etape de mai sus. Este important sa constientizam asadar ca tot stresul este de fapt reactia noastra la niste chestii noi, neexperimentate inca, dar in care o sa ne descurcam minunat :). </div><div><br /></div><div><em>Acest post este un fel de: "Valentina, fii barbata!" si contine experienta a cel putin 10 cupluri cu unul sau mai multi copii intrati la scoala.</em></div></div>Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-78743218205018746452009-04-27T07:45:00.000-07:002009-04-27T08:02:55.857-07:00Varsta...Recitesc "Panza de paianjen" a Cellei Serghi. O carte pe care am adorat-o in adolescenta si pe care mi-o aminteam... altfel.<br /><br />Rareori am senzatia ca imbatranesc. Copilul mi-l vad zilnic si chiar daca tot creste ritmul nu ma inspaimanta, la fustele scurte inca nu simt nevoia sa renunt, insa atunci cand vad oameni cu care nu m-am mai vazut de mult si vad schimbari fantastice in viata lor, ma cam apuca fiorul. Asa si s-a intamplat si acum, recitind o carte pe care n-am mai deschis-o de cand eram idealista si vedeam viata in tonuri de roz.<br /><br />Atunci ma fascinau relatiile Dianei Slavu si modul in care reusea sa, prin felul ei de a fi, sa distraga atentia de la numeroasele-i neajunsuri. Ma fascina rochia cu pisici, costumele lui Michi care uneori contrastau cu personalitatea sa greoaie, sarutul unic dat de Alex in cort, la mare, pe o furtuna teribila.<br /><br />Acum ma intristeaza panza de paianjen a destinului, in care este prins personajul principal. Abia acum o inteleg, desi personajul este mai degraba adolescentin ca varsta decat matur. Ma fascineaza puterea de a lupta, dar ma intriga incapacitatea de a face fata tentatiilor si de a gasi o cale. Ma enerveaza ca se preocupa atat de rochii cu pisici, cand lupta ar fi trebuit dusa altfel. Poate ca asa erau vremurile...<br /><br />Atunci mi-a placut, cand rebeliunea mea parea justificata de cea a unui personaj literar. Acum, cand vad cata tristete si cata zbatere inutila traieste Diana, nu-mi mai place.<br /><br />Iata asadar ca imbatranesc!Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-12820173389158929862009-03-10T03:22:00.000-07:002009-03-10T03:42:03.839-07:00Top 5 jucarii pe care (nu) trebuie sa le achizitionati<strong>Pe locul 5</strong> stau circuitele de orice fel. Ocupa jumatate de camera cel putin si sunt de o inutilitate la fel de dureroasa ca impactul accidental om-circuit pe timp de noapte.<br /><br /><strong>Pe locul 4</strong> sunt jocurile de costruit, mai ales cele care implica surubele si alte accesorii minuscule. Recunosc ca m-am chinuit zadarnic sa construiesc un elicopter motorizat din niste bari metalice gaurite si sunt adult. Pe cutiile lor nu ar trebui sa scrie "interzis copiilor sub 3 ani" ci "recomandabil celor incarcerati pe viata sau pensionarelor care au ramas fara cablu TV in timpul telenovelei favorite". Altfel nu vad de ce ai avea determinarea de a finaliza asa ceva!<br /><br /><strong>Pe locul 3</strong> pun PSP-ul. Copilul intra in transa, nu mai are nevoie nici de apa, nici de mancare atunci cand se joaca cu el. Adultii din jur pierd brusc constiinta varstei si se bat la propriu cu copii lor sau ai altora pentru respectivul dispozitiv. Ajuta mult atunci cand vreti sa va bucurati de momente de singuratate. Linistea nu poate fi insa garantata!<br /><br /><strong>Pe locul 2</strong> stau la loc de cinste jocurile cu zaruri de tipul "Nu te supara frate!". Se cunoaste ca nu sunt testate, intrucat unele trasee dureaza in medie o ora. Este in regula cand partenerii de joaca sunt copii, este criminal cand trebuie sa te joci chiar tu, adultul!<br /><br /><strong>Pe locul 1</strong>, castigator la puncte si prin KO concomitent, este <strong>Roata Olarului</strong>. Face atata dezastru in jur, incat recunosc ca am uitat pentru o ora de toata problemele vietii preocupata fiind sa bomban pe stramosii care au vrut musai vase de lut (adica ce aveau cele metalice?) si pe cei care au inventat bateriile.Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-13055840867050524802009-02-27T07:10:00.000-08:002009-02-27T07:26:25.117-08:00Comutativitatea, muzica, acuarela si martisorul<strong>"Am invatat un dans la gradinita. Dar melodia e cam comutativa, asa: Mama are fata mare, fata mare are mama..."</strong><br /><br /><em>Se poate: si cantecele pot fi comutative!</em><br /><br /><strong>"Ti-am facut un martisor la gradinita. Sunt sigur ca o sa-ti placa. Numai sa nu-l porti, ca se cam ia culoarea!"</strong><br /><br /><em>Bunele intentii scuza chestiile mai putin reusite.</em><br /><br />Cu cantece comutative si martisoare pictate cu acuarela ce se curata, dar si cu suflet ce se pastreaza, vine pentru mine primavara. La fel de frumos sa vina si pentru voi!Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-15635440832882312042009-02-02T01:43:00.000-08:002009-02-02T02:23:53.310-08:00Neputinta de a scrie, putinta de a rade.Acelasi refren, aceeasi placa pe care deja nu o mai neg: criza, somaj, concedieri si ceea ce ramane dupa, despresie pre/post/in criza.<br /><br />Ce mai poti scrie acum? Citesc ziarele si deja redundanta a devenit agasanta. Ce articole, ce posturi pe blog, ce stiri? Aceleasi, cu concedieri, profituri scazand, oameni care-si pierd painea si altele la fel? Ce folos au? Despre ce altceva poti vorbi? Cum poti explica unui om, care a ramas fara job si are rate la banca, faptul ca fericirea sta in lucruri simple? Desi sta... Cum ii poti spune ca in aceste situatii are nevoie de putere si intelepciunea de avedea oportunitati? Desi are...<br /><br />In aceste momente ma omoara neputinta. Neputinta de a privi lucrurile cu optimism, neputinta de a ma adapta unor conditii pe care inca nu le simt, neputinta de a scrie despre asta. Din fericire, neputinta aceasta este dublata de o putinta dubla data de familie, de apropierea copilului si de umorul sau perpetuu. Daca totusi in decembrie va trebui sa explic cum e cu criza globala si Mos Craciun?<br /><br />Recapatandu-mi (totusi) tonul optimist imi voi expune, in vazul tuturor, optiunile profesionale, indrumad pe cei in depresie sa faca la fel:<br /><br />1. Sigur ca in criza vor ramane oameni extraordinari de bogati, care au copii. Calificarea si experienta ma recomanda ca pe o bona excelenta.<br />2. Gatesc binisor. As putea fi bucatareasa la o cantina ceva.<br />3. Am un petec de pamant. Nu spui ce, dar niste plante anume vor avea mare cautare.<br />4. Pot avea grija de batrani. Intotdeauna am avut trecere la cei in varsta.<br />5. Pot scrie romane nerecomandabile celor cu dinti sensibili datorita continutului mare de zahar. Fuga de realitate va creste consumul de telenovele si chestii adiacente. As putea face chiar un blog de tipul asta...<br /><br />Hei, sunt chiar calificata sa trec de criza asta!Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-33590521684296654012008-12-15T04:46:00.000-08:002009-01-20T00:54:48.036-08:00De ce nu voi mai cumpara brad in ghiveci?Cuprinsa de fiorul ecologic si de un pragmatism acut, am decis ca anul acesta bradul familiei sa fie unul cu radacina, pamant, ghivechi si accesorii aferente. Mi-am impus relativ usor ideea in fata celorlalti, argumentul final fiind acela ca, la finalul sarbatorilor in loc sa aruncam un brad uscat, vom planta mandretea de copac in curtea casei.<br /><br />Intrucat suflarea masculina a familiei s-a conformat, vineri dimineata s-a purces cu mic cu mare la a achizitiona planta cu pricina de la un magazin specializat. S-a ales un brad frumos (o brad frumos!) si a aparut prima surpriza: un brad de 1,50 m are nevoie de un ghiveci de 110 kg. Nu pare mult, pana nu incerci sa ridici obiectul cu pricina. Caci un brad de 1,50 + ghiveci + pamant = mult prea mult.<br /><br />Iata deci a doua surpriza: doi adulti destul de puternici nu au fost in stare sa urneasca ciubarul din loc. A fost nevoie de 5 persoane vanjoase sa duca planta la etajul 8 al blocului in care (inca) locuim. A treia surpriza: cu tot cu transport bradul in ghiveci a costat fix cat 10 brazi fara ghiveci.<br /><br />Acum lucrurile arata cam asa: in living troneaza un recipient de 100 si ceva de kile, negru si greu de ascuns, covorul a fost mutat, dand senzatia unei geometrii suspecte, iar accesul la cateva dulapuri este interzis intrucat desi a fost pus pe un suport cu roti, tocmai pentru a fi mobil, acesta a cedat sub greutate si a fost proptit cu niste carti din biblioteca.<br /><br />Nu stiu daca dupa Craciun vom avea calmul necesar mutarii lui in gradina cu pricina. Nu stiu daca pana atunci nu cumva bradul va ajunge cu tot cu ghiveci, suport si carti la vecinul de dedesubt. Un lucru stiu clar: mi-e tare mila sa-i pun globuri si mai ales instalatii luminoase care i-ar putea dauna. Momentan are doar un Pinocchio de lemn primit de curand cadou.<br /><br />Iata de ce la anul bradul familiei va facut din hartie creponata. Mai putin chin si tot ecologic se va chema ca este!<br /><br /><strong>Precizare de ianuarie:</strong> bradul a trecut prin doua dezinsectii, intrucat s-a umplut de niste gaze ciudate (un fel de paianjeni). Si, desi a fost despodobit, bradul este inca in casa...Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com6tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-42964708541212644662008-11-12T23:49:00.000-08:002008-11-13T00:26:36.638-08:00Ajutor pentru cei incercatiProblemele proprii par intotdeauna cele mai arzatoare si stresante. Pana cand te lovesc cu putere problemele altora:<br /><br />Roxana si George puteau fi parinti cu probleme normale ca noi toti: copilul nu doarme, face febra, il dor gingiile. Incercarea lor este insa mult mai mare, intrucat Alex, in varsta de 1 an si 4 luni are, din cauza unei cuple medicale, tetrapareza spastica.<br />Sunt insa optimisti, intrucat au gasit o clinica in Ucraina care ii ofera lui Alex sanse de recuperare. Totusi fiecare sedinta costa 3000 de Euro, bani pe care nu ii au, iar urmatoarea programare este pe 11 februarie 2009.<br /><br />Daca vreti sa-i ajutati pe Roxana, George si Alex, puteti depune bani in conturile:<br /><br />RO45RNCB0667025549180001 - ROLBANCA COMERCIALA ROMANA – sucursala Oltenitei, nr. 240 POSESOR CONT: Tutunaru George Alin, CNP 1800222430041sau in contul<br /><br />RO18RNCB0667025549180002 - EURBANCA COMERCIALA ROMANA – sucursala Oltenitei, nr. 240 POSESOR CONT: Tutunaru George Alin, CNP 1800222430041<br /><br />Daca doriti mai multe informatii, nu ezitati sa ma contactati pe mail la valentina[at]itex.ro Va pot pune la dispozitie povestea lui Alex pe larg si alte date de contact ale parintilor.Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-52230635185515479132008-09-02T01:13:00.000-07:002008-09-02T04:06:50.038-07:00Post-vacantaFuse, fuse si se duse! Mii de kilometri cu masina (Italia dus-intors, apoi Grecia asisderea), timp suficient pentru introspectii, ganduri negre si albe, conversatii, planuri, analize.<br /><br />Italia a fost o surpriza placuta. Lido di Jesolo este o statiune cosmopolita, numai buna de mers cu familia. Hotelul a fost cochet, cu servicii de exceptie. Marea - curata, plaja la fel.<br /><br />Grecia m-a dezamagit. Nu Grecia in sine, care are numeroase colturi de istorie si mici paradisuri inca nevizitate de mine, ci hotelul la care am fost si anul trecut. Se pare ca in turism un an conteaza al naibii de rau...<br /><br />Cand ne-am intors din Italia, nu aveam curent. Cauza: doua facturi neplatite. "Asa se intampla atunci cand nu exista responsabilitati clare" - am comentat eu. Noroc ca debransarea a fost facuta finut...<br /><br />Cand ne-am intors din Grecia, niste vietati taratoare isi facusera colonie intr-o punga de stafide. "Asa se intampla cand doamna casei are cariera" - au comentat altii.<br /><br />Victimele colaterale ale vacantei:<br /><br />Pestii. Hraniti, oxigenati, filtrati (ultimul calificativ se refera la apa din acvariu) si totusi decedati. De dor, am concluzionat in unanimitate.<br /><br />Prietenii. Au fost nevoiti sa toarne si anume betonul mort (nu ca as cunoste semnificatia) la fundatia casei ce va sa fie a noastra. Cum nu-i lucru simplu, vor primi cadou o placuta la intrarea in casa: "Pe cand noi ne bronzam pe plaja, ei se insolau pe santier. Respect si vesnica dedicare!"<br /><br />Carevasazica, n-a fost usor. Numaram acum zilele pana la iarna...Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-74656708903313478082008-06-27T02:50:00.000-07:002008-06-27T03:31:33.688-07:00Decizie proprie si personalaIndelungi dezbateri cu mine insami, management al conflictului ratiune versus simtire, senzatie de pierdere, desi justificata era una de castig. Gata, au luat toate sfarsit.<br /><br />Incepe o noua era a mea: cea in care romantismul va fi inlocuit de pragmatism, in care perceptia negativa pe care o acord conceptului numit moneda se schimba intr-una pozitiva, in care micro devine macro. Asta deaorece am realizat brusc ca afacerile nu se fac pentru distractie ci se fac pe bani, ca banii nu-s ochiu' dracului ci sunt necesari dezvoltarii, ca ceva mic va ramane mic daca nu ai zvacul de a-l creste.<br /><br />Am constatat in ultima perioada ca desi ma cred o curajoasa, m-am lasat coplesita de frica de esec, ca desi ma cred independenta ma raportez frecvent la altii. Nu bun!<br /><br />Asa ca m-am aruncat din nou in apa adanca, desi inca nu am invatat cum se inoata corect, punand si de aceasta data pariu cu mine ca nu ma voi ineca. Pana acum am tot castigat si chiar daca voi pierde, macar stiu ca am incercat.<br /><br />Wish me luck! Desi nu despre noroc este vorba in propozitie...Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-32282080294285214782008-06-11T00:43:00.000-07:002008-06-11T00:48:08.945-07:00Activitati recente:Ma dau pe Twitter. O jucarie amuzanta dar enervanta.<br /><br />Mi-am descoperit reale veleitati de vanzator. Stiam eu ca sunt ascunse undeva si iata ca am dat de ele.<br /><br />Nu dorm. Nu stiu de ce, poate pentru ca am intrat intr-un cerc vicios: cafea, cafea, cafea ziua, nesomn noaptea, asadar cafea, cafea, cafea ziua.<br /><br />Ma gandesc la trecut si ma sperii. Ma uit spre viitor si ma ia groaza.<br /><br />Am constatat ca pot sa-mi fac singura haine noi, spalandu-le pe cele vechi fara a respecta instructiunile. Am astfel un nou tricou roz (era alb) si o noua rochie maron (era culoarea bronzului). Se cheama ca m-am facut creator de moda?!?Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-31374310269180043212008-05-29T02:23:00.001-07:002008-05-29T02:41:03.876-07:00Pentru antreprenorul din tineAm citit de curand un articol in care un proaspat antreprenor enumera dezavantajele alegerii sale. Evident ca erau foarte bine promovate. Cam cum se intampla la interviul de angajare daca ai proasta inspiratie sa adresezi intrebarea "Ce defecte ai?": sunt prea bun, am prea multi bani, muncesc prea mult dar ma si distrez in timpul asta.<br /><br />Nu se face sa promovezi chestii urat mirositoare invelite in hartie cu pampon, asa ca iata cateva dezavantaje reale simtite pe propria-mi piele acu tabacita: pana la momentul T0 al deschiderii afacerii stiam cum stau lucrurile cu managementul resurselor umane in diverse aspecte. Dupa acel moment a trebuit sa ma transform brusc intr-un analist financiar, om de marketing, de PR, de vanzari, administrator si lista poate continua. Asa cum era Ceausescu minerul tarii, electricianul tarii, asa si tu ca antreprenor devii specialistul lui peste al afacerii tale. O fi bine, n-o fi, necesar este in mod clar!<br /><br />Pana la momentul T0, stiai clar care-ti este bugetul. Surprizele ne/placute erau putine si oarecum previzibile. Dupa aceea, sa te tii palpitatii ce-ti provoaca cash-flow-ul...<br /><br />Pana la momentul T0, aveai un program de lucru previzionabil. Dupa el potopul...<br /><br />Mai zic si de esecuri, ca te dor si macina mult mai mult decat atunci cand esti angajat, si ma opresc. Si de angajati, ca sunt o responsabilitate imensa si chiar ca nu mai zic nimic despre ceea ce doare.<br /><br />Iata si reversul medaliei: ai satisfactii mult mai mari, cand ai nevoie de o pauza ti-o poti oferi indiferent de situatie, poti castiga mai putin dar si mult mai mult si in general ai o libertate de exprimare mai mare. In plus iti asumi propriile tale decizii in proportie infinit mai mare decat ai face-o atunci cand esti angajat.<br /><br />Avanaje vs dezavantaje. Clar lista poate continua.Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-75719168280725154632008-03-04T00:23:00.000-08:002008-03-04T00:37:26.658-08:00Religie, superstitie, educatieRemarc o campanie asidua ba pro ba contra introducerii religiei in scoli. Mai nou au fost luate in vizor manualele aferente, pline de aberatii si stupiditati <a class="" href="http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2494574-invata-copiii-din-manualele-religie-pedeapsa-divina-calca-masina.htm" target="_blank" mce_href="http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2494574-invata-copiii-din-manualele-religie-pedeapsa-divina-calca-masina.htm">din cate relateaza presa</a>. Unele de fapt, intrucat educatia in scolile autohtone se face cu ajutorul manualelor alternative.<br /><br />Este un subiect sensibil, care intr-o tara prea crestina, nu poate decat sa incite la dezbateri aprinse, virulente chiar. Personal mi se pare ca practica ortodoxa se indeparteaza mult de dogmatica aferenta, fiind bantuita de numeroase superstitii. Manualele la care se face referire, imi confirma temerile: Dumnezeu te pedepseste aspru pentru greseli minore, relatia cu el este una win-win: tu te rogi, el te rasplateste, mortii se ridica la cer, dar vor tot felul de chestii si daca nu le dai se supara si alte astfel de minuni.<br /><br />Religia este o forma de indoctrinare. Iar indoctrinarea si educatia nu fac niciodata casa buna impreuna. Daca tu sistem ii bagi in cap unui copil niste absurditati gen "ne esti cuminte, te calca masina", nu te poti astepta ca acel copil sa devina un adult independent, capabil sa revolutioneze ceva. Trebuie sa fie cuminte toata viata, sa nu cumva sa-l calce masina. Daca tu sistem ii spui ca celelalte culte religioase sunt lucrari ale diavolului, in conditiile in care accepti diversitatea religioasa, nu te poti astepta decat la manifestari ale intolerantei, care cu timpul pot deveni o reala problema sociala. Ortodocsii invata ca sunt superiori, adventistii la fel, sa te tii toleranta...<br /><br />Si care mai este diferenta? Eu macar am crescut cu ideea ca am un conducator iubit care a facut mult bine poporului. Copiii nostri pot trai insa cu ideea ca o divinitate rea si omniprezenta sta si le noteaza greselile pe raboj. Un fel de Mos Craciun, mult mai sadic, ii pedepseste cu mare spor.<br /><br />Cred asadar ca educatia religioasa intra strict in sarcina familiei. In scoala, se poate invata o istorie a religiilor eventual, una nepartinitoare si obiectiva. Cei care cred ca practica religioasa educa, sunt rugati sa faca o vizita la biserica (ortodoxa) intr-o zi de sarbatoare. Gloata de acolo numai educata si smerita nu este...<br /><br />Probabil ca societatile ultra-religioase au o criminalitate redusa. Probabil ca bolile cu transmisie sexuala si consumul de droguri le sunt necunoscute. Insa marile revolutii stiintifice si industriale, se petrec dincolo de ele. Va trebui sa ne gandim serios daca ne-ar sta bine cu batic sau cu capul descoperit dar plin de idei.Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-10078028130108081882008-02-19T00:35:00.000-08:002008-02-19T01:12:56.272-08:00Zi istorica2 ani de ITex, 32 de ani de Valentina Neacsu. Este o pura coincidenta, desi recunosc ca apropierea zilei mele m-a ajutat sa santajez sentimental colaboratorii pentru a grabi lansarea ITex.<br /><br />2 ani sunt putini. 32 insa...<br /><br />2 ani au fost usori, desi plini de obstacole; 32 au fost grei, desi nu au lipsit satisfactiile.<br /><br />Cu ITex am reusit sa inviorez scena terna si rigida a resurselor umane, desi inca la nivel micro. Exista acum clienti fideli si noi linii de business chiar daca in stadiu incipient. In viata mea personala am reusit sa aduc echilibrul si pacea dupa lovituri grele primite de la soarta. Am un copil inteligent, o familie absolut normala, planuri de viitor neumbrite de neimpliniri.<br /><br />Multumesc tuturor celor care s-au intersectat in tot acest timp cu cei doi sarbatoriti. Am avut cate ceva de invatat si de castigat din fiecare relatie.<br /><br />Sa traim si sa imbatranim frumos!Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-53571134157896996262008-01-25T06:46:00.000-08:002008-01-25T08:08:33.901-08:00O bucata de istorieAm suficienti ani cat sa fi vazut istoria care a preces decembrie 1989. I-am vazut cu ochi de copil, aproape adolescent. Nu ma pot plange de lipsuri, dar imi amintesc de defilarile in care stateam cu capul in soare imbracati in tot soiul de bazaconii si mergeam in pas de soldati. Sau ne grupam formand cine stie ce minune de forma. Imi amintesc de rafturile goale ale magazinelor, de cozile interminabile, de cartelele pentru alimente. Imi amintesc de susotelile femeilor condamnate la o viata sexuala mutilata si mutilanta.<br /><br />Tatal meu tanjeste dupa acei ani in care siguranta financiara era o certitudine, in care cariera iti era prescrisa, in care totul parea mai usor. Eu nu.<br /><br />A fost bine? A fost rau? Am avut o copilarie frumoasa, nu-mi era frica sa bantui intreaga zi prin oras, aveam ce manca, aveam ce imbraca. Am fost indoctrinata pana la refuz si astazi mai am imagini cu copiii din Africa pe care propaganda ni-i prezenta drept victime ale capitalismului. Mi-am vazut mama bolind in urma unui avort provocat in baie, am stat cu teasta in soare cantand osanale partidului, am invatat o istorie rescrisa si m-am simtit ca un soldatel crescut spre binele partidului. Mi-a placut sa fiu facuta pionier, sa reciclez, mi-a displacut uniforma de care nu scapam nici la joaca. Pe atunci toti ne imbracam aproximativ la fel...<br /><br />Am vazut revolutia, am vazut mortii ei si acea zi de Craciun fatidica. Nu m-am simtit mai bine, nu m-am simtit razbunata pentru potentialele insolatii si nici pentru fratii pe care nu i-am avut.<br /><br />Am vazut mineriadele, am vazut si alte istorii cu circ. Dar cel mai mult am suferit datorita dramelor personale, care nu se datoreaza niciunui regim sau context istoric.<br /><br />Am realizat asadar ca atunci cand ma contrez cu tata: "era mai bine pe vremea aia!", "ba nu era nasol" nici eu, nici el nu avem dreptate. Era mai bine pe vremea lui Carol? Era mai bine cand cu rascoala de la Bobalna?<br /><br />Istoria isi vede de ale noi. Viata noastra isi vede de cursul firesc. Nu imi este mai bine indiferent de Escu de la conducere. Imi este mai bine daca eu stiu si pot sa traiesc mai bine si daca soarta are grija sa nu-mi mai ofere ceea ce cu generozitate mi-a dat la un moment dat.<br /><br />Maine ar fi trebuit sa ii urez de bine lui Ceausescu. Si chiar am sa o fac! Odihneste-te in pace dictator nebun, viata mea merge la fel si cu si fara tine.Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-49321700119908113462008-01-16T04:43:00.001-08:002008-12-12T21:48:59.267-08:00Sanie cu zurgalai...<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVBZ2XpelGEmMZV-Lbe5Fk_Rmfd13sZmI13VyGqRrHH_PcLdutrcLLXWZZK37QUWt1QP9GnvtAZH1b4nbue4_h6bHtE-sYl-Bor25FNqaZhps0oDe1LOc_UXVOuoh-TD15RjODY3UxWSM/s1600-h/P1010002.JPG"><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5156055325836871106" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjVBZ2XpelGEmMZV-Lbe5Fk_Rmfd13sZmI13VyGqRrHH_PcLdutrcLLXWZZK37QUWt1QP9GnvtAZH1b4nbue4_h6bHtE-sYl-Bor25FNqaZhps0oDe1LOc_UXVOuoh-TD15RjODY3UxWSM/s400/P1010002.JPG" border="0" /></a><br /><div>O poza de la munte cu doua generatii de instrumente pentru derdelus: sania "de familie" care a distrat cam 3 generatii (dateaza de prin 1972) si colacul de plastic.</div>Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-8082731357611295862007-11-26T04:36:00.000-08:002007-11-26T04:46:42.959-08:00Mos Craciun si PSD-ulVineri am fost nevoita sa raman acasa: cel mic prezenta uzuala bilunara viroza asociata mersului la gradinita. Intrucat sta prost cu antrenamentul muschilor mici ai mainii am propus sa confectionam un lant din hartie pentru pomul de Craciun. Decupam, lipim, spunem povesti si ne antrenam.<br /><br />Prima hartie supusa acestui tratament (reciclam intens!) a fost un pliant al reprezentantilor PSD care ne imbia sa-i votam la europarlamentare. Rosu intens, numai bun pentru Craciun! Copilul ma intreaba serios: "Auzi, dar nu se supara Mosul ca impodobim bradul cu hartia pe care scrie PSD?"<br /><br />Chiar asa, s-o supara?Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-63267057917627635862007-11-13T07:52:00.000-08:002007-11-13T08:05:41.126-08:00Zi greaEste greu sa spui NU, atunci cand cunosti consecintele negatiei.<br /><br />Este greu sa iei decizii atunci cand deciziile tale ii afecteaza dramatic pe cei din jurul tau.<br /><br />Este greu sa accepti ca atat copii cat si parintii nu sunt precum heruvimii, imateriali si lipsiti de sexualitate, ci sunt persoane dotate cu capacitatea de a rationa independent, de a iubi si uri, de a lua decizii independent de vointa ta.<br /><br />Este greu sa-i faci pe altii sa creada in tine, doar pentru ca tu crezi.<br /><br />Este atat de greu uneori sa supravietuiesti. Si este atat de frumos cateodata sa traiesti!<br /><br />Astazi este marti 13 si din pura coincidenta a fost o zi proasta. Maine este miercuri 14 si va fi ok.Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-55025408683132912062007-10-02T23:54:00.000-07:002007-10-02T23:59:51.332-07:00Replici"Azi mi-am facut o noua prietena la gradinita: Motoasca o cheama. Maine vreau sa ma insor cu ea!"<br /><br />"Nu vrei sa mai astepti putin, sa va cunoasteti mai bine?"<br /><br />"Pai ne cunoastem: Ea imi zice mie Cristi, eu ii zic ei Motoasca..."Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-10907980977199728432007-09-11T00:46:00.000-07:002007-09-11T01:06:38.757-07:00EnervanteCele mai enervante lucruri pe care le experimentez zilnic sunt:<br /><ul><li>Bormasinile din apartamentele vecine. Nu cred ca trebuie sa detaliez, dar zgomotul acesta este pur si simplu un imn urban.</li><li>Plansul isteric de copil, indiferent de provenienta acestuia. Mi se trage din copilaria timporie a odraslei proprii, care a avut un stil aparte de a relationa cu lumea inconjuratoare.</li><li>Oamenii fara curaj. Cu atat mai rau cand iti sunt apropiati.</li><li>Oamenii euglena, adica fara coloana vertebrala, constiinta, preocupari, ceva care sa-i treaca macar la categoria vertebrate. Astia nu au cum sa fie apropiati.</li><li>Lipsa de logica in cele mai comune situatii. Se pare ca este o caracteristica a neamului romanesc. Mai nou nu inteleg daca tot ai facut efortul sa mergi cu deseurile pana la containarele de reciclare, de ce nu poti sa constati ca PET-urile nu intra pe orificiul de la hartie si invers.</li><li>Lipsa de bun-simt. De asemenea mi se pare o caracteristica romaneasca. Calc zilnic in fecale de caine pe trotuar, trebuie sa suport constant nesimtenia altora care, culmea, sunt si extrem de protestatari.</li></ul><p>E o lista lunga si n-am sa o finalizez. Sper sa incep sa si tai la un moment dat pe cele care pot fi schimbate. Ma indoiesc ca urmatoarele generatii de bebelusi nu vor mai plange, dar poate ca vor invata sa recicleze.</p>Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-33618556635292182642007-07-11T01:44:00.000-07:002007-07-11T02:42:37.709-07:00AntreprenorialeAm ales antreprenoriatul pentru ca la un moment dat mi s-a parut singura optiune. Nu am facut-o pentru ca eram sigura de ceva anume, ci tocmai pentru ca nu eram sigura de nimic. Nu am riscat, pentru ca nu aveam ce.<br /><br />Pe plan personal, m-am gandit ca imi voi putea organiza timpul asa cum vreau si ca voi lua deciziile pe care eu le cred potrivite, suportand evident consecintele aferente. Asa se intampla acum: nu dau nimanui socoteala cand ma decid sa merg la coafor, ascult dar nu sunt obligata sa respect indicatiile altora. Totusi timpul liber este din ce in ce mai putin, deciziile din ce in ce mai critice.<br /><br />Antreprenoriatul este infinit mai greu decat pare: trebuie sa stii 1000 de lucruri in plus fata de ceea ce stiai, trebuie sa poti de 1000 de ori mai mult, trebuie sa te descurci de 1000 de ori mai bine. Trebuie sa ai raspuns la orice intrebare, sa fii un bun consultant, vanzator, promotor al produselor/ serviciilor tale, trebuie sa fii contabil, inginer IT, recrutator si multe altele in functie de domeniul ales.<br /><br />Si mai presus de toate, nu poti lasa nicicand garda jos, intrucat sunt sanse mari sa ramana acolo.<br /><br />Inainte sa ma apuc de treaba ma gandeam la business plan, la piata target, la metode de promovare, la contract, oferte, site corporate, numar de angajati... Nu m-am intrebat niciodata daca as putea domestici orgoliul meu urias in favoarea relatiilor de afaceri, daca m-ar lua sau nu palpitatiile cand sumele datorate la stat lunar sunt echivalentul salariului anterior pe un cincinal sau cum as reactiona la prima demisie care ma priveste pe mine ca antreprenor, nu ca Manager HR. Din fericire raspunsurile de atunci ar fi fost favorabile... Dar daca nu?<br /><br />Curaj, pasiune, know-how in domeniul ales si creativitate maxima intrucat e dificil sa inovezi un domeniu in mileniul curent, curaj; cam astea ar fi calitatile unui antreprenor. La business-plan, la partea strategica, puteti capata ajutor. Pasiunea, curajul si creativitatea sunt insa imposibil de substituit.<br /><br />Eu invit pe cei interesati la antreprenoriat. Nu de alta dar se zice ca o economie sanatoasa de bazeaza pe un procent anume de companii care falimenteaza. Cu cat mai multi, cu atat mai sanatoasa devine economia si cu atat mai putine sanse au antreprenorii mai vechi sa fie pe lista neagra.Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8203927031831486064.post-21431882155980681142007-06-15T01:47:00.000-07:002008-12-12T21:48:59.905-08:00Serbare la Grupa Mica BZilele trecute (mai exact pe 12 iunie a.c.), mare zarva mare in familie: serbarea de sfarsit de an a copilului. Intrucat trebuia sa improvizam costum de trandafir purtabil si care sa-i convina, am imbinat cu drag traditionala ie + clop, cu modernele bermude Kenvelo si adidasi Nike. La ele am asortat un imens trandafir. Fabulokitch!<br /><div><div><div></div><img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5076219386001122994" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEho_wlWa5zK4PNC16LurtYYeTdiBH4G-yNUoZaZXkey1EIlQ9fzYAmJ6pLUE6YzBWDKNy0ubH6aXZD97bwRThXBWd4WFbsGegRULKhFqKVhJ6wYi1yZgJZVt0gvd5HiwT33PaWIqROtLD8/s200/P1010071.JPG" border="0" />Ma uitam la noi parintii, cum am reactionat la provocarea de a ne costuma copiii in flori. Unii au cumparat costume gata facute (al meu copil mi-a replicat ca cel de trandafir este hidos - recunosc ca era...), altii au improvizat cum s-au priceput mai bine. Nu cred ca a intrat la capitolul criterii si comoditatea. Personal mi-a placut gladiola, era sa ne lase pe toti fara ochii din dotare!<img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5076219901397198530" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgiqIiY8pRX0a9f4T840JCz0hd2XJVF6YLhHwTwD_ePff0bNVxDNgwxAnrNSmdhwZyPt1mmplVsJbxIG-ENoYyePum0q4igxjBivNO82tOKLrhrG07NW75zlvqwZO1UL_LaRh4Tz5GEa4g/s200/P1010078.JPG" border="0" />Tot carcotesc la adresa sistemului de invatamant si a ramanerii lui in forma extrem de traditionalista. Trebuie sa recunosc ca am fost foarte impresionata de serbare: a fost organizata dupa toate regulile artei. Au avut cortina, sala impodobita mai ceva ca la teatru, pamatufuri de majorete si mult entuziasm. <img id="BLOGGER_PHOTO_ID_5076220498397652690" style="DISPLAY: block; MARGIN: 0px auto 10px; CURSOR: hand; TEXT-ALIGN: center" alt="" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjNoF3mBy2tnUN5lv5AR8RRVD7UggKEVSRbu_9OZUUujGzry0SaLc9Bix5X1tfKS_WChFsRl9gJJdfY7qE4E8_Z-9asmkcadj9NrNALHKNGlL2mccnjkxhHEM1HLs5O1uMEA5j3jpdytV8/s200/P1010089.JPG" border="0" />Ce au invatat copiii din toata treaba asta? Si-au stimulat memoria, au invatat sa lucreze in echipa, au invatat sa-si astepte randul (a fost haios pustiul care de plictiseala in timp ce altii recitau s-a apucat sa se joace cu fermoarul de la pantaloni - ajunsese la ceva alb tot scotocind...), si-au dezvoltat simtul ritmic si capacitatea de a-si coordona miscarile. Ce au invatat parintii? Ca in fiecare copil se ascunde o serie de calitati pe care uneori nu au timpul sau disponibilitatea de a le descoperi.</div></div>Valentina Neacsuhttp://www.blogger.com/profile/14168465587984834726noreply@blogger.com0