Personale

Job Description - Mama

2010-10-22T00:42:00.000-07:00

De fiecare data cand sunt acuzata de catre copilul din dotare ca sunt rea, ii spun ca asa scrie in fisa postului de mama. Si pentru ca aude des de fisa postului, mi-a cerut-o spre studiere.

Iat-o mai jos, ca nu-i confidentiala:

Detalii de identificare a postului

Titlul postului: Mama;

Cod COR: n-are

Pozitia in organigrama

Se subordoneaza: tuturor celor din familia extinsa (includ aici bunicii de ambele parti);

I se subordoneaza: toti cei din familia restransa (exclud aici bunicii de ambele parti);

Relatii functionale

Interne: relationeaza cu toata familia extrem de extinsa;

Externe: relationeaza cu prietenii, eventualii furnizori de servicii externalizate (bone, doamnele de la curatenie, instalatori si multi altii - nu va ganditi la prostii!)

Conditiile de munca

Timpul de munca: zilnic (L-D), cate 16 ore, programul fiind flexibil (cand copiii sunt mici se fac inclusiv ture de noapte);

Locul desfasurarii activitatii: acasa, la birou, in parc, in supermarket, lista fiind deschisa.

Natura muncii: individuala dar si in echipa;

Deplasari: da

Scopurile si obiectivele postului

- asigurarea celor necesare stomacului familiei;

- mentinerea unui mediu familial propice;

- educatia urmasilor;

- mentinerea sanatatii fizice si psihice a familiei.

Atributii specifice postului

- gatit, spalat, calcat, activitati de curatenie a spatiului de trai;

- activitati specifice unei infirmiere (asigurarea medicamentatiei membrilor familiei in cazul unor boli ce pot fi tratate la domiciliu);

- activitati specifice de educare si instruire a copiilor si nu numai;

- medierea conflictelor intreafamiliare;

- orice mai apare printr-o casa de om.

Cerintele postului

- tarie psihica peste medie, sanatate fizica de otel (inox);

- capacitatea de a spune NU de foarte multe ori pe zi (rautatea materna asadar);

- adaptabilitate;

- cunostinte generale aproape academice;

-abilitati de comunicare si relationare umana;

- bun cunoscator al modei (in cazul in care urmasii sunt de sex feminin) si al sportului (in cazul in care urmasii sunt de sex masculin);

- cunostinte temeinice geopolitice (ajuta in relatia cu bunicii);

- capacitatea de a fi in mai multe locuri in acelasi timp;

- atentie distributiva preferabil la nivel excesiv;

- toleranta maxima la frustrari, intrucat nu poate multumi niciodata pe nimeni.

Pachet de beneficii

-nu exista un pachet de beneficii standard. Uneori mamele primesc flori, alteori declaratii de iubire din partea altor membri ai familiei (in general copiii) sub forma de vorbe frumoase, desene, felicitari, dar cel mai des primesc reprosuri.

Stiu ca nu crede decat cine este in aceasta postura, dar vorbim aici despre cea mai grea meserie din lume si nu exista cursuri de instruire in acest domeniu. Si nici varsta de pensionare...

Reflectii asupra unui an cel putin interesant

2009-12-23T00:48:00.000-08:00

Imi plac finalurile de an. Desi stiu ca sunt niste conventii, ca nu se schimba nimic odata cu modificarea datei, reprezinta un moment bun de analiza. Asa cum seara imi place sa ma gandesc la ziua care s-a sfarsit, la fel in decembrie imi place sa revad intreg anul care se incheie si sa ma lamuresc asupra a ceea ce s-a ales din el.

2009 a fost cu siguranta unul interesant si dinamic. Agonie si extaz, lacrimi si hohote de ras, speranta si deznadejde, sanatate si boala, bine si rau toate succedandu-se atat de rapid incat abia acum m-am convins de sanatatea si stabilitatea mea psihica! Sunt tare!

Insa tocmai trecerile astea rapide de la o extrema la alta mi-au dat senzatia ca am gasit, in sfarsit, ceea ce am cautat. M-am prins abia acum (si-i cam tarziu date fiind conditiile...), ce este cu adevarat important si ce nu, cand trebuie sa lupt si cand sa abandonez, cand merita sa plang si cand nu. Si mai ales m-am prins ca multe din greutatile cu care ma duelez, mi se datoreaza in totalitate si ca invinuind pe altii nu fac decat sa perpetuez duelul.

Cel mai important lucru castigat anul acesta a fost puterea de a ma concentra pe ceea ce am si nu pe ceea ce-mi lipseste. Si este un sentiment extraordinar. Nici nu va inchipuiti cat de bogata sunt! (precizez ca nu am limuzina, nici bijuterii din alea scumpe, nici mobila sofisticata, nici haine facute de creatori celebri - aici recunosc ca am cateva, dar nu multe si oricum nu se prinde nimeni cand le port, si ca din motive de uitare adesea nu am bani in buzunar).

Un alt lucru "cel mai important" este faptul ca am gasit puterea de a renunta la imensul meu orgoliu. Ceea ce este mare lucru, caci atunci cand zic imens, sunt ponderata in exprimare... Beneficiile sunt enorme si as aminti acum doar faptul ca am renuntat la a avea ultimul cuvant. Este minunat! Este inaltator sa lasi adversarul sa creada ca a castigat si tu sa simti acelasi lucru! (asta imi aminteste de politica...) Este minunat sa incetezi dispute stupide si fara importanta cu cei la care tii, in loc sa le transformi in batalii cu victime nevinovate doar pentru ca vrei sa ai ultimul cuvant!

Una peste alta, a fost un an bun! Un an de referinta, asa cum am scris in newsletterul ITEX, in care m-am schimbat mult si am schimbat multe.

Recunosc ca mi-as dori ca anul care vine sa fie unul linistit, prosper, linistit, prosper, linistit, prosper... Dar, dupa cum spuneam, timpul este o conventie si un nou 1 ianuarie nu va aduce cu sine decat un 10 in loc de 9 la coada anului. Asa ca nu pot decat sa-mi doresc de la mine sa fiu puternica, sa ma ingrijesc mai mult pentru a fi sanatoasa si sa-i tin alaturi pe cei dragi, aratandu-le mereu cat de mult ii iubesc.

Ceea ce va doresc si voua!

Elevii de ieri - mai ecologisti fata de cei de azi

2009-12-11T02:19:00.000-08:00

In copilaria mea scolara, respectul fata de mediu nu era materie de curs. Nici macar nu se intrezarea la orizont posibilitatea sa devina asa ceva. Spiritul ecologist, respectul fata de natura si resursele generate de ea, erau considerate ca intrand in categoria "cei sapte ani de acasa".

In schimb ca viitor mandru al tarii ce ne aflam, eram obligati, fara explicatii suplimentare, sa colectam selectiv maculatura si sticla in spiritul economisirii. Ceea ce si faceam, drept este ca aruncam ca sa iasa kilogramul cu pricina si lucruri utile de prin casa.

Astazi copiii invata ecologia de mici cum este cu ecologia. Primariile, ONG-urile, scoala, ii educa intensiv in spiritul ecologist. Faptele insa...

Sa o luam comparativ:

Noi aveam cate un manual si doua caiete pentru fiecare materie. Numaram patratelele intre coloanele de calcule, lasam doua degete de aliniat, trageam singuri linie la caiet cu rigla. Acum exista manual, caiet tiparit, caiet netiparit, maculator si cu toate acestea copiii scriu pe fise printate (iar invatatorii se mira ca sunt dezordonati, de ce oare, cand li se da mura in gura?). O clasa de elevi consuma un top de hartie saptamanal, plus cerneala/ curentul electric pentru tiparit. Ecologist, nu? In toata droaia de manuale alternative si caiete alternative la manualele alternative, nu exista alta solutie decat tiparitul fiselor.

Noi colectam selectiv sticla si hartia. Directiva de partid. In putine scoli exista acum posibilitatea colectarii selective a gunoiului: PET-uri, ambalajele de la laptele UHT, hartie, resturi perisabile. Desi ai zice ca vremurile au evoluat...

Noi faceam vrand-nevrand economie la curent. Si credeti-ma ca erau mai putini copii ce necesitau cu ochelari ca acum! Mergeam in excursii cel putin o data pe an si vedeam la fata locului monumente, forme de relief, orase. Elevii de astazi au nevoie de televizor/ calculator sa vada natura!

Noi invatam cantecele direct de la sursa: invatatoarea. Astazi este nevoie de casetofon.

Nu ma intelegeti gresit! Nu sunt impotriva tehnologizarii si a materialelor didactice moderne. Dar unele demersuri chiar nu sunt ecologiste. Si unde mai pui ca nici eficiente nu-s!

Nota finala: Nu am bagat Soimii Patriei in analiza, intrucat aveau costume de plastic :)

Debutul (parintilor) in scoala

2009-10-01T04:06:00.000-07:00

Am tot auzit in jurul meu despre greutatile intampinate la nivel familial odata cu intrarea piticilor din posesie la scoala. Greu sa o gasesti, greu sa o incepi, greu sa o urmezi, o adevarata Golgota a parintilor si copiilor deopotriva.

Si am inceput la randu-ne scoala! Si am inteles pe propriile piei cum e cu necazurile... Si va spun si voua, poate o sa prindeti un start mai experimentat decat inaintasii.

Asadar iata greutatile cu pricina:

Primul impas: diferenta intre asteptari si realitate si influenta ei asupra copilului. Noi (parintii, bunicii, educatorii) prezentam scoala ca pe o institutie magica, in care se invata chestii multe si necesare si care duce spre supremul bine. Copiii, care nu prea pot abstractiza, o iau ca atare: invatarea e magie, e ca la "desene", se intampla pur si simplu. Aceastea sunt indulcitele asteptari. Realitatea? Amara.... Febra musculara de la scris, povesti desuete (=departe de "Kid vs Kat" sau "Phineas si Ferb") de citit, timp de teme - o gramada, timp de joaca - mai pai, ca sa citez un proverb chinez. De aici apar niste mici probleme de asumare a sarcinilor curente, care genereaza niste mici nevricale parintilor.

Al doilea impas: cei care au facut curricula scolara, au uitat ca educatia fara consimtamant se cheama dresaj. Astfel, se impune un ritm alert, inca de la inceput, care nu le da copiilor ragazul sa se adaptaze natural ci doar sa se trezeasca brusc si definitiv din reveria cu magia. Ne intoarcem la punctul 1.

Al treilea impas: oricat de stupid ar parea, inceputul scolii vine intotdeauna dupa vacanta. Adica dupa o perioada relativ calma, in care toata familia si-a permis un program mai relaxat. De la dulcea relaxare sa treci la o adanca incordare (trezit devreme, mancat repede, imbracat ca la armata, parintii trebuie sa redevina multitasking), nu-i chiar usor!

Al patrulea impas: este si cel mai aspru si greu de ingurgitat. Intrucat se refera chiar la dedesupturile sentimentelor parintesti. Dupa ce te-ai chinuit 3 ani cu urlete si inca 3 cu indaratnicia naturala, constati ca se trece brusc si nemilos la lucruri serioase. Daca nu se va descurca la scoala? Daca in comparatie cu altii este mult mai slab (intelectualiceste vorbind)? Daca nu va putea tine ritmul? Sunt intrebari care te macina si te frustreaza ca si parinte, si care te fac sa transmiti fara sa vrei mesaje ciudate catre copil.

Al cincilea impas este legat de necunosterea psihologiei copilului. Noua ni se pare nefiresc si chiar prostesc ca un copil sa nu poata incepe corect un rand de betisoare fara model, scolarii debutanti insa nu au experienta noastra perceptiva. Le e greu asadar sa-si focalizeze privirea, sa numere spatiile acelea mici si insesizabile de pe caiete, sa perceapa detalii. De aceea se duc la scoala, sa invete! Normal ca daca nu le acorzi prezumptia de nevinovatie si vezi o pagina intreaga scrisa aiurea, tinzi sa crezi ca au retard usor! Si ne intoarcem la impasul cu numarul patru.

Al saselea impas: lipsa de experienta. Familiile cu mai multi copii recunosc ca manifesta palpitatiile si nervii incordati doar la intrarea la scoala a primului din sir. Apoi se calmeaza, si parintii si copiii, intrucat au deja exemplele anterioare, concrete, palpabile.

Etapele stresului familial la debutul scoalii sunt relativ simplu de descris:

1. Buimaceala: Habar nu ai ce te-a lovit, fie ca esti copil, parinte sau bunic!

2. Tensiunea: Incepi sa te intrebi ce cauti acolo si de ce ti se intampla tocmai tie.

3. Isteria: "Mama ei de viata, ca ala mic nu face bastonase ce-o fi asa de greu, seamana cu taica-su cu doua maini stangi si cu maica-sa care inca socoteste pe degete!" Apar si variantele: "Numai tu l-ai invatat puturos! Ba tu l-ai cocolosit!" Si tot asa...

4. Intoarcerea la realitate: Lait motivul acestei etape este -"La naiba, o scoala trebuie sa termine!"

6. Obisnuinta: Toata lumea isi asuma faptul ca scoala e un rau al naibii de necesar si astfel apar doar situatii minoritare in care se reia de la punctul 1 cate un calup mic de stres.

Nu cred ca exista o familie debutanta in ale scolaritatii care sa nu fi trecut, macar rapid sau partial, prin cele sase etape de mai sus. Este important sa constientizam asadar ca tot stresul este de fapt reactia noastra la niste chestii noi, neexperimentate inca, dar in care o sa ne descurcam minunat :).

Acest post este un fel de: "Valentina, fii barbata!" si contine experienta a cel putin 10 cupluri cu unul sau mai multi copii intrati la scoala.

Turismul autohton si marketingul - baba si boxul

2009-06-10T02:55:00.000-07:00

Stim cu totii ca avem un nou brand turistic, cu tot cu imn si logo (vad ca si clipuri publicitare), daruite de ministerul de resort. Nu comentez strict asupra lor, ci asupra strategiei care a condus spre ele. Care lipseste dupa cum pare cu desavarsire.

Nu cred ca tara noastra a avut vreodata mai multi turisti straini decat autohtoni. Caci asa-i la noi, doar romanul da banul constant pentru servicii proaste, din comoditatea de a nu calatori prea mult. (Si cand zic servicii proste, zic o intreaga istorie de servicii proaste, intrucat asa-i de cand lumea!)

Asadar, banii din turism sunt banii nostri, ai boborului roman. Pai atunci de ce sloganul e in engleza? S-a decis, europeni suntem, europeneste vorbim?

Dar inainte de imn este pozitionarea, din start una nefericita. Caci in loc sa incerci sa-i convingi pe altii sa vina incoace, mai bine incerci sa-i pironesti pe cei de aici, care cotizeaza mereu, tot pe aici in vacante. Canta-i romanului pe limba lui, da-i o reducere, mangaie-i orgoliul, nu de alta dar a descoperit ca-i la fel de comod sa conduca pana in Bulgaria! Si nici Grecia nu-i departe... Iar turcii au niste preturi care te imbie sa conduci chiar mai mult.

Si de aici, numai nefericiri. Caci nu vad neam care-i avantajul nostru competitiv in raport cu atatea alte destinatii extrem de atragatoare! Adicatelea de ce sa vin in Romania, la o mare numita Neagra si sa nu ma duc la cea bleu ciel din Grecia, care pare ca are fundul vopsit artificial ca la piscine? Ca-mi canta Moga un hit cu rezonante moculesciene? Sau ca-mi zice Hagi de nus ce treaba care se petrece pe aici?

Nu mai zic de faptul ca nu facem din defecte calitati, precum fac altii. Turcii au cladit hoteluri in mijlocul lui nicaieri, dar au grija sa nu te lase sa te simti in pustiu. Croatii au fost daruiti de natura cu niste maluri cam abrupte si cam pietroase, dar arhitectii au facut minuni. Noi avem o mare frumoasa, dar destul de similara altora, nefericit denumita (week-end-ul asta avea o culoare absolut superba, un verde smarald, cred ca ar trebui sa-i facem un rebranding), dar nu avem infrastructura. Pai bag-o cu naturaletea si inchiriaza masini de teren, nu-ti spune banal si impersonal "teren de alegere" (am ales traducerea Google). (In loc de "mare", puteti pune la fel de usor si "munte".)

In ceea ce ma priveste, am decis ca turismul romanesc nu mai are nevoie de banii mei, atat timp cat imi canta pe limba lui Shakespeare si ma priveste ca pe un intrus in asteptarea altora, cu portofelul presupus baban. Nu mi-e clar ai cui bani ii vrea, probabil ca nici lui, dar cu siguranta ca acestia vor veni candva.

Varsta...

2009-04-27T07:45:00.000-07:00

Recitesc "Panza de paianjen" a Cellei Serghi. O carte pe care am adorat-o in adolescenta si pe care mi-o aminteam... altfel.

Rareori am senzatia ca imbatranesc. Copilul mi-l vad zilnic si chiar daca tot creste ritmul nu ma inspaimanta, la fustele scurte inca nu simt nevoia sa renunt, insa atunci cand vad oameni cu care nu m-am mai vazut de mult si vad schimbari fantastice in viata lor, ma cam apuca fiorul. Asa si s-a intamplat si acum, recitind o carte pe care n-am mai deschis-o de cand eram idealista si vedeam viata in tonuri de roz.

Atunci ma fascinau relatiile Dianei Slavu si modul in care reusea sa, prin felul ei de a fi, sa distraga atentia de la numeroasele-i neajunsuri. Ma fascina rochia cu pisici, costumele lui Michi care uneori contrastau cu personalitatea sa greoaie, sarutul unic dat de Alex in cort, la mare, pe o furtuna teribila.

Acum ma intristeaza panza de paianjen a destinului, in care este prins personajul principal. Abia acum o inteleg, desi personajul este mai degraba adolescentin ca varsta decat matur. Ma fascineaza puterea de a lupta, dar ma intriga incapacitatea de a face fata tentatiilor si de a gasi o cale. Ma enerveaza ca se preocupa atat de rochii cu pisici, cand lupta ar fi trebuit dusa altfel. Poate ca asa erau vremurile...

Atunci mi-a placut, cand rebeliunea mea parea justificata de cea a unui personaj literar. Acum, cand vad cata tristete si cata zbatere inutila traieste Diana, nu-mi mai place.

Iata asadar ca imbatranesc!

Top 5 jucarii pe care (nu) trebuie sa le achizitionati

2009-03-10T03:22:00.000-07:00

Pe locul 5 stau circuitele de orice fel. Ocupa jumatate de camera cel putin si sunt de o inutilitate la fel de dureroasa ca impactul accidental om-circuit pe timp de noapte.

Pe locul 4 sunt jocurile de costruit, mai ales cele care implica surubele si alte accesorii minuscule. Recunosc ca m-am chinuit zadarnic sa construiesc un elicopter motorizat din niste bari metalice gaurite si sunt adult. Pe cutiile lor nu ar trebui sa scrie "interzis copiilor sub 3 ani" ci "recomandabil celor incarcerati pe viata sau pensionarelor care au ramas fara cablu TV in timpul telenovelei favorite". Altfel nu vad de ce ai avea determinarea de a finaliza asa ceva!

Pe locul 3 pun PSP-ul. Copilul intra in transa, nu mai are nevoie nici de apa, nici de mancare atunci cand se joaca cu el. Adultii din jur pierd brusc constiinta varstei si se bat la propriu cu copii lor sau ai altora pentru respectivul dispozitiv. Ajuta mult atunci cand vreti sa va bucurati de momente de singuratate. Linistea nu poate fi insa garantata!

Pe locul 2 stau la loc de cinste jocurile cu zaruri de tipul "Nu te supara frate!". Se cunoaste ca nu sunt testate, intrucat unele trasee dureaza in medie o ora. Este in regula cand partenerii de joaca sunt copii, este criminal cand trebuie sa te joci chiar tu, adultul!

Pe locul 1, castigator la puncte si prin KO concomitent, este Roata Olarului. Face atata dezastru in jur, incat recunosc ca am uitat pentru o ora de toata problemele vietii preocupata fiind sa bomban pe stramosii care au vrut musai vase de lut (adica ce aveau cele metalice?) si pe cei care au inventat bateriile.

Comutativitatea, muzica, acuarela si martisorul

2009-02-27T07:10:00.000-08:00

"Am invatat un dans la gradinita. Dar melodia e cam comutativa, asa: Mama are fata mare, fata mare are mama..."

Se poate: si cantecele pot fi comutative!

"Ti-am facut un martisor la gradinita. Sunt sigur ca o sa-ti placa. Numai sa nu-l porti, ca se cam ia culoarea!"

Bunele intentii scuza chestiile mai putin reusite.

Cu cantece comutative si martisoare pictate cu acuarela ce se curata, dar si cu suflet ce se pastreaza, vine pentru mine primavara. La fel de frumos sa vina si pentru voi!

Neputinta de a scrie, putinta de a rade.

2009-02-02T01:43:00.000-08:00

Acelasi refren, aceeasi placa pe care deja nu o mai neg: criza, somaj, concedieri si ceea ce ramane dupa, despresie pre/post/in criza.

Ce mai poti scrie acum? Citesc ziarele si deja redundanta a devenit agasanta. Ce articole, ce posturi pe blog, ce stiri? Aceleasi, cu concedieri, profituri scazand, oameni care-si pierd painea si altele la fel? Ce folos au? Despre ce altceva poti vorbi? Cum poti explica unui om, care a ramas fara job si are rate la banca, faptul ca fericirea sta in lucruri simple? Desi sta... Cum ii poti spune ca in aceste situatii are nevoie de putere si intelepciunea de avedea oportunitati? Desi are...

In aceste momente ma omoara neputinta. Neputinta de a privi lucrurile cu optimism, neputinta de a ma adapta unor conditii pe care inca nu le simt, neputinta de a scrie despre asta. Din fericire, neputinta aceasta este dublata de o putinta dubla data de familie, de apropierea copilului si de umorul sau perpetuu. Daca totusi in decembrie va trebui sa explic cum e cu criza globala si Mos Craciun?

Recapatandu-mi (totusi) tonul optimist imi voi expune, in vazul tuturor, optiunile profesionale, indrumad pe cei in depresie sa faca la fel:

1. Sigur ca in criza vor ramane oameni extraordinari de bogati, care au copii. Calificarea si experienta ma recomanda ca pe o bona excelenta.
2. Gatesc binisor. As putea fi bucatareasa la o cantina ceva.
3. Am un petec de pamant. Nu spui ce, dar niste plante anume vor avea mare cautare.
4. Pot avea grija de batrani. Intotdeauna am avut trecere la cei in varsta.
5. Pot scrie romane nerecomandabile celor cu dinti sensibili datorita continutului mare de zahar. Fuga de realitate va creste consumul de telenovele si chestii adiacente. As putea face chiar un blog de tipul asta...

Hei, sunt chiar calificata sa trec de criza asta!

De ce nu voi mai cumpara brad in ghiveci?

2008-12-15T04:46:00.000-08:00

Cuprinsa de fiorul ecologic si de un pragmatism acut, am decis ca anul acesta bradul familiei sa fie unul cu radacina, pamant, ghivechi si accesorii aferente. Mi-am impus relativ usor ideea in fata celorlalti, argumentul final fiind acela ca, la finalul sarbatorilor in loc sa aruncam un brad uscat, vom planta mandretea de copac in curtea casei.

Intrucat suflarea masculina a familiei s-a conformat, vineri dimineata s-a purces cu mic cu mare la a achizitiona planta cu pricina de la un magazin specializat. S-a ales un brad frumos (o brad frumos!) si a aparut prima surpriza: un brad de 1,50 m are nevoie de un ghiveci de 110 kg. Nu pare mult, pana nu incerci sa ridici obiectul cu pricina. Caci un brad de 1,50 + ghiveci + pamant = mult prea mult.

Iata deci a doua surpriza: doi adulti destul de puternici nu au fost in stare sa urneasca ciubarul din loc. A fost nevoie de 5 persoane vanjoase sa duca planta la etajul 8 al blocului in care (inca) locuim. A treia surpriza: cu tot cu transport bradul in ghiveci a costat fix cat 10 brazi fara ghiveci.

Acum lucrurile arata cam asa: in living troneaza un recipient de 100 si ceva de kile, negru si greu de ascuns, covorul a fost mutat, dand senzatia unei geometrii suspecte, iar accesul la cateva dulapuri este interzis intrucat desi a fost pus pe un suport cu roti, tocmai pentru a fi mobil, acesta a cedat sub greutate si a fost proptit cu niste carti din biblioteca.

Nu stiu daca dupa Craciun vom avea calmul necesar mutarii lui in gradina cu pricina. Nu stiu daca pana atunci nu cumva bradul va ajunge cu tot cu ghiveci, suport si carti la vecinul de dedesubt. Un lucru stiu clar: mi-e tare mila sa-i pun globuri si mai ales instalatii luminoase care i-ar putea dauna. Momentan are doar un Pinocchio de lemn primit de curand cadou.

Iata de ce la anul bradul familiei va facut din hartie creponata. Mai putin chin si tot ecologic se va chema ca este!

Precizare de ianuarie: bradul a trecut prin doua dezinsectii, intrucat s-a umplut de niste gaze ciudate (un fel de paianjeni). Si, desi a fost despodobit, bradul este inca in casa...

Ajutor pentru cei incercati

2008-11-12T23:49:00.000-08:00

Problemele proprii par intotdeauna cele mai arzatoare si stresante. Pana cand te lovesc cu putere problemele altora:

Roxana si George puteau fi parinti cu probleme normale ca noi toti: copilul nu doarme, face febra, il dor gingiile. Incercarea lor este insa mult mai mare, intrucat Alex, in varsta de 1 an si 4 luni are, din cauza unei cuple medicale, tetrapareza spastica.
Sunt insa optimisti, intrucat au gasit o clinica in Ucraina care ii ofera lui Alex sanse de recuperare. Totusi fiecare sedinta costa 3000 de Euro, bani pe care nu ii au, iar urmatoarea programare este pe 11 februarie 2009.

Daca vreti sa-i ajutati pe Roxana, George si Alex, puteti depune bani in conturile:

RO45RNCB0667025549180001 - ROLBANCA COMERCIALA ROMANA – sucursala Oltenitei, nr. 240 POSESOR CONT: Tutunaru George Alin, CNP 1800222430041sau in contul

RO18RNCB0667025549180002 - EURBANCA COMERCIALA ROMANA – sucursala Oltenitei, nr. 240 POSESOR CONT: Tutunaru George Alin, CNP 1800222430041

Daca doriti mai multe informatii, nu ezitati sa ma contactati pe mail la valentina[at]itex.ro Va pot pune la dispozitie povestea lui Alex pe larg si alte date de contact ale parintilor.

Post-vacanta

2008-09-02T01:13:00.000-07:00

Fuse, fuse si se duse! Mii de kilometri cu masina (Italia dus-intors, apoi Grecia asisderea), timp suficient pentru introspectii, ganduri negre si albe, conversatii, planuri, analize.

Italia a fost o surpriza placuta. Lido di Jesolo este o statiune cosmopolita, numai buna de mers cu familia. Hotelul a fost cochet, cu servicii de exceptie. Marea - curata, plaja la fel.

Grecia m-a dezamagit. Nu Grecia in sine, care are numeroase colturi de istorie si mici paradisuri inca nevizitate de mine, ci hotelul la care am fost si anul trecut. Se pare ca in turism un an conteaza al naibii de rau...

Cand ne-am intors din Italia, nu aveam curent. Cauza: doua facturi neplatite. "Asa se intampla atunci cand nu exista responsabilitati clare" - am comentat eu. Noroc ca debransarea a fost facuta finut...

Cand ne-am intors din Grecia, niste vietati taratoare isi facusera colonie intr-o punga de stafide. "Asa se intampla cand doamna casei are cariera" - au comentat altii.

Victimele colaterale ale vacantei:

Pestii. Hraniti, oxigenati, filtrati (ultimul calificativ se refera la apa din acvariu) si totusi decedati. De dor, am concluzionat in unanimitate.

Prietenii. Au fost nevoiti sa toarne si anume betonul mort (nu ca as cunoste semnificatia) la fundatia casei ce va sa fie a noastra. Cum nu-i lucru simplu, vor primi cadou o placuta la intrarea in casa: "Pe cand noi ne bronzam pe plaja, ei se insolau pe santier. Respect si vesnica dedicare!"

Carevasazica, n-a fost usor. Numaram acum zilele pana la iarna...

Decizie proprie si personala

2008-06-27T02:50:00.000-07:00

Indelungi dezbateri cu mine insami, management al conflictului ratiune versus simtire, senzatie de pierdere, desi justificata era una de castig. Gata, au luat toate sfarsit.

Incepe o noua era a mea: cea in care romantismul va fi inlocuit de pragmatism, in care perceptia negativa pe care o acord conceptului numit moneda se schimba intr-una pozitiva, in care micro devine macro. Asta deaorece am realizat brusc ca afacerile nu se fac pentru distractie ci se fac pe bani, ca banii nu-s ochiu' dracului ci sunt necesari dezvoltarii, ca ceva mic va ramane mic daca nu ai zvacul de a-l creste.

Am constatat in ultima perioada ca desi ma cred o curajoasa, m-am lasat coplesita de frica de esec, ca desi ma cred independenta ma raportez frecvent la altii. Nu bun!

Asa ca m-am aruncat din nou in apa adanca, desi inca nu am invatat cum se inoata corect, punand si de aceasta data pariu cu mine ca nu ma voi ineca. Pana acum am tot castigat si chiar daca voi pierde, macar stiu ca am incercat.

Wish me luck! Desi nu despre noroc este vorba in propozitie...

Activitati recente:

2008-06-11T00:43:00.000-07:00

Ma dau pe Twitter. O jucarie amuzanta dar enervanta.

Mi-am descoperit reale veleitati de vanzator. Stiam eu ca sunt ascunse undeva si iata ca am dat de ele.

Nu dorm. Nu stiu de ce, poate pentru ca am intrat intr-un cerc vicios: cafea, cafea, cafea ziua, nesomn noaptea, asadar cafea, cafea, cafea ziua.

Ma gandesc la trecut si ma sperii. Ma uit spre viitor si ma ia groaza.

Am constatat ca pot sa-mi fac singura haine noi, spalandu-le pe cele vechi fara a respecta instructiunile. Am astfel un nou tricou roz (era alb) si o noua rochie maron (era culoarea bronzului). Se cheama ca m-am facut creator de moda?!?

Pentru antreprenorul din tine

2008-05-29T02:23:00.001-07:00

Am citit de curand un articol in care un proaspat antreprenor enumera dezavantajele alegerii sale. Evident ca erau foarte bine promovate. Cam cum se intampla la interviul de angajare daca ai proasta inspiratie sa adresezi intrebarea "Ce defecte ai?": sunt prea bun, am prea multi bani, muncesc prea mult dar ma si distrez in timpul asta.

Nu se face sa promovezi chestii urat mirositoare invelite in hartie cu pampon, asa ca iata cateva dezavantaje reale simtite pe propria-mi piele acu tabacita: pana la momentul T0 al deschiderii afacerii stiam cum stau lucrurile cu managementul resurselor umane in diverse aspecte. Dupa acel moment a trebuit sa ma transform brusc intr-un analist financiar, om de marketing, de PR, de vanzari, administrator si lista poate continua. Asa cum era Ceausescu minerul tarii, electricianul tarii, asa si tu ca antreprenor devii specialistul lui peste al afacerii tale. O fi bine, n-o fi, necesar este in mod clar!

Pana la momentul T0, stiai clar care-ti este bugetul. Surprizele ne/placute erau putine si oarecum previzibile. Dupa aceea, sa te tii palpitatii ce-ti provoaca cash-flow-ul...

Pana la momentul T0, aveai un program de lucru previzionabil. Dupa el potopul...

Mai zic si de esecuri, ca te dor si macina mult mai mult decat atunci cand esti angajat, si ma opresc. Si de angajati, ca sunt o responsabilitate imensa si chiar ca nu mai zic nimic despre ceea ce doare.

Iata si reversul medaliei: ai satisfactii mult mai mari, cand ai nevoie de o pauza ti-o poti oferi indiferent de situatie, poti castiga mai putin dar si mult mai mult si in general ai o libertate de exprimare mai mare. In plus iti asumi propriile tale decizii in proportie infinit mai mare decat ai face-o atunci cand esti angajat.

Avanaje vs dezavantaje. Clar lista poate continua.

Religie, superstitie, educatie

2008-03-04T00:23:00.000-08:00

Remarc o campanie asidua ba pro ba contra introducerii religiei in scoli. Mai nou au fost luate in vizor manualele aferente, pline de aberatii si stupiditati din cate relateaza presa. Unele de fapt, intrucat educatia in scolile autohtone se face cu ajutorul manualelor alternative.

Este un subiect sensibil, care intr-o tara prea crestina, nu poate decat sa incite la dezbateri aprinse, virulente chiar. Personal mi se pare ca practica ortodoxa se indeparteaza mult de dogmatica aferenta, fiind bantuita de numeroase superstitii. Manualele la care se face referire, imi confirma temerile: Dumnezeu te pedepseste aspru pentru greseli minore, relatia cu el este una win-win: tu te rogi, el te rasplateste, mortii se ridica la cer, dar vor tot felul de chestii si daca nu le dai se supara si alte astfel de minuni.

Religia este o forma de indoctrinare. Iar indoctrinarea si educatia nu fac niciodata casa buna impreuna. Daca tu sistem ii bagi in cap unui copil niste absurditati gen "ne esti cuminte, te calca masina", nu te poti astepta ca acel copil sa devina un adult independent, capabil sa revolutioneze ceva. Trebuie sa fie cuminte toata viata, sa nu cumva sa-l calce masina. Daca tu sistem ii spui ca celelalte culte religioase sunt lucrari ale diavolului, in conditiile in care accepti diversitatea religioasa, nu te poti astepta decat la manifestari ale intolerantei, care cu timpul pot deveni o reala problema sociala. Ortodocsii invata ca sunt superiori, adventistii la fel, sa te tii toleranta...

Si care mai este diferenta? Eu macar am crescut cu ideea ca am un conducator iubit care a facut mult bine poporului. Copiii nostri pot trai insa cu ideea ca o divinitate rea si omniprezenta sta si le noteaza greselile pe raboj. Un fel de Mos Craciun, mult mai sadic, ii pedepseste cu mare spor.

Cred asadar ca educatia religioasa intra strict in sarcina familiei. In scoala, se poate invata o istorie a religiilor eventual, una nepartinitoare si obiectiva. Cei care cred ca practica religioasa educa, sunt rugati sa faca o vizita la biserica (ortodoxa) intr-o zi de sarbatoare. Gloata de acolo numai educata si smerita nu este...

Probabil ca societatile ultra-religioase au o criminalitate redusa. Probabil ca bolile cu transmisie sexuala si consumul de droguri le sunt necunoscute. Insa marile revolutii stiintifice si industriale, se petrec dincolo de ele. Va trebui sa ne gandim serios daca ne-ar sta bine cu batic sau cu capul descoperit dar plin de idei.

Zi istorica

2008-02-19T00:35:00.000-08:00

2 ani de ITex, 32 de ani de Valentina Neacsu. Este o pura coincidenta, desi recunosc ca apropierea zilei mele m-a ajutat sa santajez sentimental colaboratorii pentru a grabi lansarea ITex.

2 ani sunt putini. 32 insa...

2 ani au fost usori, desi plini de obstacole; 32 au fost grei, desi nu au lipsit satisfactiile.

Cu ITex am reusit sa inviorez scena terna si rigida a resurselor umane, desi inca la nivel micro. Exista acum clienti fideli si noi linii de business chiar daca in stadiu incipient. In viata mea personala am reusit sa aduc echilibrul si pacea dupa lovituri grele primite de la soarta. Am un copil inteligent, o familie absolut normala, planuri de viitor neumbrite de neimpliniri.

Multumesc tuturor celor care s-au intersectat in tot acest timp cu cei doi sarbatoriti. Am avut cate ceva de invatat si de castigat din fiecare relatie.

Sa traim si sa imbatranim frumos!

O bucata de istorie

2008-01-25T06:46:00.000-08:00

Am suficienti ani cat sa fi vazut istoria care a preces decembrie 1989. I-am vazut cu ochi de copil, aproape adolescent. Nu ma pot plange de lipsuri, dar imi amintesc de defilarile in care stateam cu capul in soare imbracati in tot soiul de bazaconii si mergeam in pas de soldati. Sau ne grupam formand cine stie ce minune de forma. Imi amintesc de rafturile goale ale magazinelor, de cozile interminabile, de cartelele pentru alimente. Imi amintesc de susotelile femeilor condamnate la o viata sexuala mutilata si mutilanta.

Tatal meu tanjeste dupa acei ani in care siguranta financiara era o certitudine, in care cariera iti era prescrisa, in care totul parea mai usor. Eu nu.

A fost bine? A fost rau? Am avut o copilarie frumoasa, nu-mi era frica sa bantui intreaga zi prin oras, aveam ce manca, aveam ce imbraca. Am fost indoctrinata pana la refuz si astazi mai am imagini cu copiii din Africa pe care propaganda ni-i prezenta drept victime ale capitalismului. Mi-am vazut mama bolind in urma unui avort provocat in baie, am stat cu teasta in soare cantand osanale partidului, am invatat o istorie rescrisa si m-am simtit ca un soldatel crescut spre binele partidului. Mi-a placut sa fiu facuta pionier, sa reciclez, mi-a displacut uniforma de care nu scapam nici la joaca. Pe atunci toti ne imbracam aproximativ la fel...

Am vazut revolutia, am vazut mortii ei si acea zi de Craciun fatidica. Nu m-am simtit mai bine, nu m-am simtit razbunata pentru potentialele insolatii si nici pentru fratii pe care nu i-am avut.

Am vazut mineriadele, am vazut si alte istorii cu circ. Dar cel mai mult am suferit datorita dramelor personale, care nu se datoreaza niciunui regim sau context istoric.

Am realizat asadar ca atunci cand ma contrez cu tata: "era mai bine pe vremea aia!", "ba nu era nasol" nici eu, nici el nu avem dreptate. Era mai bine pe vremea lui Carol? Era mai bine cand cu rascoala de la Bobalna?

Istoria isi vede de ale noi. Viata noastra isi vede de cursul firesc. Nu imi este mai bine indiferent de Escu de la conducere. Imi este mai bine daca eu stiu si pot sa traiesc mai bine si daca soarta are grija sa nu-mi mai ofere ceea ce cu generozitate mi-a dat la un moment dat.

Maine ar fi trebuit sa ii urez de bine lui Ceausescu. Si chiar am sa o fac! Odihneste-te in pace dictator nebun, viata mea merge la fel si cu si fara tine.

Sanie cu zurgalai...

2008-01-16T04:43:00.001-08:00

O poza de la munte cu doua generatii de instrumente pentru derdelus: sania "de familie" care a distrat cam 3 generatii (dateaza de prin 1972) si colacul de plastic.

Mos Craciun si PSD-ul

2007-11-26T04:36:00.000-08:00

Vineri am fost nevoita sa raman acasa: cel mic prezenta uzuala bilunara viroza asociata mersului la gradinita. Intrucat sta prost cu antrenamentul muschilor mici ai mainii am propus sa confectionam un lant din hartie pentru pomul de Craciun. Decupam, lipim, spunem povesti si ne antrenam.

Prima hartie supusa acestui tratament (reciclam intens!) a fost un pliant al reprezentantilor PSD care ne imbia sa-i votam la europarlamentare. Rosu intens, numai bun pentru Craciun! Copilul ma intreaba serios: "Auzi, dar nu se supara Mosul ca impodobim bradul cu hartia pe care scrie PSD?"

Chiar asa, s-o supara?

Zi grea

2007-11-13T07:52:00.000-08:00

Este greu sa spui NU, atunci cand cunosti consecintele negatiei.

Este greu sa iei decizii atunci cand deciziile tale ii afecteaza dramatic pe cei din jurul tau.

Este greu sa accepti ca atat copii cat si parintii nu sunt precum heruvimii, imateriali si lipsiti de sexualitate, ci sunt persoane dotate cu capacitatea de a rationa independent, de a iubi si uri, de a lua decizii independent de vointa ta.

Este greu sa-i faci pe altii sa creada in tine, doar pentru ca tu crezi.

Este atat de greu uneori sa supravietuiesti. Si este atat de frumos cateodata sa traiesti!

Astazi este marti 13 si din pura coincidenta a fost o zi proasta. Maine este miercuri 14 si va fi ok.

Replici

2007-10-02T23:54:00.000-07:00

"Azi mi-am facut o noua prietena la gradinita: Motoasca o cheama. Maine vreau sa ma insor cu ea!"

"Nu vrei sa mai astepti putin, sa va cunoasteti mai bine?"

"Pai ne cunoastem: Ea imi zice mie Cristi, eu ii zic ei Motoasca..."

Enervante

2007-09-11T00:46:00.000-07:00

Cele mai enervante lucruri pe care le experimentez zilnic sunt:

Bormasinile din apartamentele vecine. Nu cred ca trebuie sa detaliez, dar zgomotul acesta este pur si simplu un imn urban.
Plansul isteric de copil, indiferent de provenienta acestuia. Mi se trage din copilaria timporie a odraslei proprii, care a avut un stil aparte de a relationa cu lumea inconjuratoare.
Oamenii fara curaj. Cu atat mai rau cand iti sunt apropiati.
Oamenii euglena, adica fara coloana vertebrala, constiinta, preocupari, ceva care sa-i treaca macar la categoria vertebrate. Astia nu au cum sa fie apropiati.
Lipsa de logica in cele mai comune situatii. Se pare ca este o caracteristica a neamului romanesc. Mai nou nu inteleg daca tot ai facut efortul sa mergi cu deseurile pana la containarele de reciclare, de ce nu poti sa constati ca PET-urile nu intra pe orificiul de la hartie si invers.
Lipsa de bun-simt. De asemenea mi se pare o caracteristica romaneasca. Calc zilnic in fecale de caine pe trotuar, trebuie sa suport constant nesimtenia altora care, culmea, sunt si extrem de protestatari.

E o lista lunga si n-am sa o finalizez. Sper sa incep sa si tai la un moment dat pe cele care pot fi schimbate. Ma indoiesc ca urmatoarele generatii de bebelusi nu vor mai plange, dar poate ca vor invata sa recicleze.

Antreprenoriale

2007-07-11T01:44:00.000-07:00

Am ales antreprenoriatul pentru ca la un moment dat mi s-a parut singura optiune. Nu am facut-o pentru ca eram sigura de ceva anume, ci tocmai pentru ca nu eram sigura de nimic. Nu am riscat, pentru ca nu aveam ce.

Pe plan personal, m-am gandit ca imi voi putea organiza timpul asa cum vreau si ca voi lua deciziile pe care eu le cred potrivite, suportand evident consecintele aferente. Asa se intampla acum: nu dau nimanui socoteala cand ma decid sa merg la coafor, ascult dar nu sunt obligata sa respect indicatiile altora. Totusi timpul liber este din ce in ce mai putin, deciziile din ce in ce mai critice.

Antreprenoriatul este infinit mai greu decat pare: trebuie sa stii 1000 de lucruri in plus fata de ceea ce stiai, trebuie sa poti de 1000 de ori mai mult, trebuie sa te descurci de 1000 de ori mai bine. Trebuie sa ai raspuns la orice intrebare, sa fii un bun consultant, vanzator, promotor al produselor/ serviciilor tale, trebuie sa fii contabil, inginer IT, recrutator si multe altele in functie de domeniul ales.

Si mai presus de toate, nu poti lasa nicicand garda jos, intrucat sunt sanse mari sa ramana acolo.

Inainte sa ma apuc de treaba ma gandeam la business plan, la piata target, la metode de promovare, la contract, oferte, site corporate, numar de angajati... Nu m-am intrebat niciodata daca as putea domestici orgoliul meu urias in favoarea relatiilor de afaceri, daca m-ar lua sau nu palpitatiile cand sumele datorate la stat lunar sunt echivalentul salariului anterior pe un cincinal sau cum as reactiona la prima demisie care ma priveste pe mine ca antreprenor, nu ca Manager HR. Din fericire raspunsurile de atunci ar fi fost favorabile... Dar daca nu?

Curaj, pasiune, know-how in domeniul ales si creativitate maxima intrucat e dificil sa inovezi un domeniu in mileniul curent, curaj; cam astea ar fi calitatile unui antreprenor. La business-plan, la partea strategica, puteti capata ajutor. Pasiunea, curajul si creativitatea sunt insa imposibil de substituit.

Eu invit pe cei interesati la antreprenoriat. Nu de alta dar se zice ca o economie sanatoasa de bazeaza pe un procent anume de companii care falimenteaza. Cu cat mai multi, cu atat mai sanatoasa devine economia si cu atat mai putine sanse au antreprenorii mai vechi sa fie pe lista neagra.

Serbare la Grupa Mica B

2007-06-15T01:47:00.000-07:00

Zilele trecute (mai exact pe 12 iunie a.c.), mare zarva mare in familie: serbarea de sfarsit de an a copilului. Intrucat trebuia sa improvizam costum de trandafir purtabil si care sa-i convina, am imbinat cu drag traditionala ie + clop, cu modernele bermude Kenvelo si adidasi Nike. La ele am asortat un imens trandafir. Fabulokitch!

Ma uitam la noi parintii, cum am reactionat la provocarea de a ne costuma copiii in flori. Unii au cumparat costume gata facute (al meu copil mi-a replicat ca cel de trandafir este hidos - recunosc ca era...), altii au improvizat cum s-au priceput mai bine. Nu cred ca a intrat la capitolul criterii si comoditatea. Personal mi-a placut gladiola, era sa ne lase pe toti fara ochii din dotare!Tot carcotesc la adresa sistemului de invatamant si a ramanerii lui in forma extrem de traditionalista. Trebuie sa recunosc ca am fost foarte impresionata de serbare: a fost organizata dupa toate regulile artei. Au avut cortina, sala impodobita mai ceva ca la teatru, pamatufuri de majorete si mult entuziasm. Ce au invatat copiii din toata treaba asta? Si-au stimulat memoria, au invatat sa lucreze in echipa, au invatat sa-si astepte randul (a fost haios pustiul care de plictiseala in timp ce altii recitau s-a apucat sa se joace cu fermoarul de la pantaloni - ajunsese la ceva alb tot scotocind...), si-au dezvoltat simtul ritmic si capacitatea de a-si coordona miscarile. Ce au invatat parintii? Ca in fiecare copil se ascunde o serie de calitati pe care uneori nu au timpul sau disponibilitatea de a le descoperi.

Puiul de somn, instalatorul si soarta

2007-06-08T02:23:00.000-07:00

De ce intotdeauna cand crezi ca nu mai ai timp nici sa respiri, apare ceva critic? De exemplu o teava sparta care pune in pericol integritatea tavanului vecinului care locuieste mai jos cu un etaj?

Astfel trebuie sa chemi instalatorul, cea mai interesanta specie profesionala: QI exact cat ii trebuie, logoree asortata cu miros tare si multa mizerie la final, chiar daca trebuie schimbat doar un surub. Unul stiu, dar serios, nu ca altii! Vine intotdeauna in jurul orei 23 desi solicitarea este facuta pe la 17,00. Face diagnoza asemeni unui profesionist si afla care-i necesarul de materiale. Pleaca dupa furtun, uita surubelnita. Se intoarce, dar ia cheia de 7 in loc de aia de 18. Vorbeste jumate de ora despre importanta operatiunii, in timp ce se invarte in jurul chiuvetei. Isi injura breasla (niste betivi domnule!), pe cel care a montat furtunul si precedentul client ca nu i-a dat de baut.

Am invatat ceva din asta (de, orice experienta duce la invatare): sa nu mai aud chiar tot ce mi se spune, dar sa dau din cap constant ca altfel trebuie sa interactionez vorbind si ar fi greu de infranat instinctul de a spune la randu-mi ceva de breasla, sa dorm cu ochii deschisi si totusi sa fur si ceva meserie. Poate data viitoare nu mai e nevoie de meserias. Deja stiu sa schimb flotorul, robinetii si garniturile. Cu tevile e mai greu, da' cu pexalu' merge!

Lista meseriilor care nu-s pentru mine

2007-05-24T07:31:00.000-07:00

Le voi enumera doar pe cele onorabile, restul se exclud din start.

1. Orice implica vehicule de condus: taximetristi, conducatori ratb, camionagii,... Pe langa faptul ca as plati la asigurari mai mult decat as castiga, mi se pare dureros sa petreci atat timp in pozitia respectiva.

2. Doamnele acelea care-ti raspund cand chemi taxi. Sa vorbesti toata ziua la telefon, nu-i treaba usoara. La fel tot ce inseamna suport sau call center. Probabil ca as fi concediata dupa primul apel la care as raspunde.

3. Constructor. Doamne, cum ar arata o casa facuta de mine!....

4. Vanzator. Nu am rabdarea necesara, mi se pare aiurea sa nu vrei sa cumperi de la mine. Este chiar absurd, de ce ar trebui sa te mai conving? E vorba de mine!!!!

5. Ceva legat de showbiz. In momentul 2 ii duc pe toti la spovedit si incep sa le tin predici (siliconul provoaca nu numai bune ci si cancer, fumatul la fel!!!).

6. Jurnalist. As critica pe toata lumea si probabil as sfarsi foarte repede prin a fi ucisa!

Ce mi-ar place totusi sa fac: sa fiu bucatar, scriitor, gestionar (?) sau pictor. As mai vrea sa stiu astrologie, chiromantie (imediat ce aflu ce este) si sa am o companie care cupleaza oameni. Mi se pare relativ simplu si profitabil. Este un fel de recrutare si la asta ma pricep.

Un vot in minus

2007-05-22T00:14:00.000-07:00

Blogosfera si presa erau pline de indemnuri pre-referendum: du-te la vot! Fa-o pentru copiii tai!

Sa-mi traiasca baiatul, tocmai pentru el nu am votat. Pentru ca atat timp cat traiesc intr-o tara in care nu exista alternative, e absurd sa invoce cineva lipsa mea de responsabilitate.

In primul rand, oamenii astia politici, cei care fac circul dar uita de paine, nu conteaza in peisaj. Vin, pleaca, alegeri, framantari, tara merge inainte cum poate ea. Legile-s tot proaste, coruptia in floare, sistemul sanitar in cadere libera, cel de invatamant sta sa se prabuseasca la randu-i. Bursa nici nu se clinteste, investitori-s tot aia; e ca in bancul cu "avem rulaj".

In al doilea rand sunt la fel de penibili toti. Bunicute sustinute de botanistii mineri, 10 case dar artistice, prostacul, dar si bolnaviorul astenic pe umarul caruia plangea un domn sensibil pe atunci cu suvita si domnul mic de statura care a facut poc la TV. Nu mai zic de proaspetii posesori de televiziuni ezoterico-crestine.

Daca initial am umblat ca bezmetica zeci de km sa votez cu Base, sambata asta am fost in parc. Evenimente ulterioare m-au convins ca am gandit temeinic. N-as fi suportat ideea ca am votat cu o persoana care foloseste, asemeni mesterilor pe care ii injur zilnic in gand (va zic sincer ca de mama lor care nu i-a educat ma iau), apelativul : Pasarica. Cu atat mai mult cu cat domnul in cauza are in dotare doua pasarele fiice + o pasare mai batrana.

Nu mai zic si de xenofobie. Sa zicem ca a fost in intimitate. Eu am un limbaj destul de colorat, taximetristul cu care m-am intalnit intamplator in zona Pache Protopopescu saptamana trecuta stie. Imi cer scuze, era un moment de maxima presiune pentru mine. Dar nu zic nici de tigani, nici nu folosesc apelativul Cocosel. Zic de soarta, de mama, de inima albastra. Drept e ca uneori rosesc si suporterii Stelei, dar nu inteleg scuza ridicola: eram in intimitate. Pot sa zic ca-l iubesc pe Hitler, iar in baie am un poster cu Ana Pauker goala daca sunt in intimitate? Tot eu sunt aceea din intimitate, tot faptele mele sunt. Daca-mi bat vecinii care prajesc ceapa sau care dau cu bormasina la ore nepermise, in intimitatea blocului meu, se cheama ca am scuze?

Asa ca, nu vreau sa mai aud de responsabilitatea sociala si vot. A fost dreptul meu sa nu il acord si mi l-am asumat. A fost modul meu de a spune tuturor celor implicati in cacealma: sa va fie rusine!

Scrisoare de amor nebun

2007-05-17T02:43:00.000-07:00

Draga Domnule Poteras,

Locuiesc in Sectorul 6 al capitalei de ceva vreme. Am vazut zone virane transformate de retaileri si chioscurile de unde-mi luam seminte si Cola inainte de meciuri devenind istorie. Si de curand, sub obladuirea dumneavoastra, am vazut Parcul Drumul Taberei transformat dintr-o zona verde, intr-una beige.

De cand sunteti Domnia voastra primar, pot spune ca totul s-a degradat. Dorinta noastra de conservatorism a devenit realitate: infrastructura a stat pe loc, strazile au devenit din ce in ce mai aglomerate, spatiile verzi nu mai sunt deloc asa. Vreau sa va multumesc pe aceasta cale pentru chicioasele felicitari trimise cu diverse ocazii. Sa stiti ca le-am reciclat!

Va multumim si pentru Targul de covoare romanesti (chiciose si ele) pentru care ati sacrificat niste falnici copaci din amintitul parc. Si pentru evenimentul european in care in mod suspect si fara legatura cu f-un referendum, aparea un NU si o stampila. NU ratati evenimentul! Sunteti subtil...

Va multumim pentru ca putem concura la capitolul sport extrem pentru copii cu locurile de joaca. Daca scapa din ele fara teasta sparta, cu dinti in gura si fara hepatita ne declaram niste parinti fericiti. Ma refer la numeroasele gunoaie generate de lipsa cosurilor aferente si la faptul ca leaganele din cel mai oribil metal, finisate in asa fel incat sa-ti lasi pantalonii in ele si toboganele ruginite desi au pe ele 30 de straturi de vopsea sunt plasate direct pe ciment! Inteligent! Nu exista oare niste norme in cazul asta? A... normele sunt numai pentru gradinitele particulare. La cele de stat si in locurile publice nu se aplica!

Va multumim pentru locurile de parcare de la piata. Mai ales ca sunt singurele! Va multumim pentru ca investiti nepasare si indiferenta in mersul nostru zilnic la serviciu! Personal, va multumesc din suflet ca gestionati asa de bine acest cartier, incat deja am inceput sa-mi caut apartament in Titan!

Cat mai este pana la alegeri domnule Poteras?

Cu deosebita simpatie,
Je.

Cu target, fara target

2007-05-07T09:38:00.000-07:00

Incerc sa ma regasesc intr-un target. Revistele de femei ma asasineaza cu sfaturile despre cum sa ma imbrac, cum sa-l cuceresc (sigur ca da...), cum sa gatesc sau unde sa plec in vacanta. Cele mai plicticoase sunt cele care includ si sfaturile medicale... Deci, nu-s genul meu. Exceptie face Tabu, dar apare lunar. A... si rozul ala e prea folosit. Da, ne place rozul in exces, dar la fetitele-bebelus! Revistele de femei de azi (mai ales cele online) sunt precum agentia imobiliara Pink House de la parterul blocului: sigla roz, pereti roz, jaluzele roz, ii cheama roz...

Revistele de business ma asalteaza sa-mi bage pe gat o multime de oameni/ produse/ companii care nu au prea multe de zis, dar au un buget de marketing consistent.

Revistele de barbati ma complexeaza. Nu as putea concura nicicand cu pozele alea...

La capitolul haine/ pantofi/ ...: in orice magazin as intra, simt nevoia sa mai adaug ceva la ce probez. As mai stramta/ largi pantalonii, scurta fusta, rupe un tighel. Hainele mi se par prea ieftine sau prea scumpe, prea urate sau prea simandicoase. As mai coase 5 nasturi sau as mai rupe 2.

Ma simt aiurea! Vreau sa fiu target! Exista oare clubul femeilor care se simt excluse din politica globala de marketing?

1 Mai muncitoresc!

2007-05-03T01:52:00.000-07:00

Rîde iară primăvara,
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!

Muncitorii au pornit
Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!
Şi ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii,
Muncitorii-n joc şi cînt,
Prăznui-vor în toţi anii
Libertatea pe pămînt.

Peste mări şi peste ţări,
Se adună pe cărări,
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întîi de Mai.

Trebuie o noua oda! Ceva care sa cuprinda Vama Veche si PET-uri + pachete de tigari gramada lasate in urma (optional si furt de lemne pentru incalzit, la inceput de mai e frig la mare in cort), mici si bere (optional friptura) si voie buna bahica. Ritmul e clar, pentru interpretare propun echipa care a cantat in urma cu ceva ani (2), in direct la TV, pe aceleasi acorduri duioase, "Desteapta-te romane"!

M-am cautat prin doftori...

2007-04-27T00:24:00.000-07:00

Ingrozita fiind de povestea Ralucai si de toate comentariile de dupa, m-am gandit sa iau in serios avertismentele pe care mi le da propriul meu corp. Asadar pentru ca ma omora o durere de gat, m-am prezentat la cabinetul doctorului ORL-ist.

Intrebari de rutina, uitat in toate gaurile capului, dupa care diagnosticul vine ca o gluma proasta: aveti gastrita, trebuie sa o tratati sa nu faceti ulcer. ????? Cum naiba, sunt la ORL, nu? Gastrita?????

Dap. Am gastrita, trebuie sa manac regim si sa ma tratez. Culmea e ca ORL-ista avea un teanc de foi printate cu regimul de viata si mai ales cel alimentar, semn ca pune destul de des acest diagnostic.

Adio doi biscuiti mancati in fuga precum ieri si adio cafea pe somacul gol!

Aveti deci grija, daca va doare gatul s-ar putea sa aveti gastrita.

Noi abordari

2007-04-25T02:37:00.000-07:00

Plimbandu-ma intr-unul din parcurile capitalei am fost abordata de un tanar cu o agenda in mana. "Nu doriti niste servicii de internet?" "Nu, multumesc, sunt in drum spre piata, poate gasesc acolo mai proaspete!"

Cine l-o fi trimis pe bietul om in parc sa concureze cu doamnele care impart reviste cu continut religios? Oare isi inchipuie ca asa se vand serviciile?

Oricum, ca sa atingi succesul trebuie sa treci prin umilinta. Daca procentele sunt direct proportionale, ii prevad tanarului o cariera implinita!

Circ avem. Paine?

2007-04-20T01:02:00.000-07:00

Valva mare! De cateva luni se vorbeste despre asta, ieri s-a intamplat. L-au suspendat pe Base!

Reactii:

"Ce face poporul, nu poate desface parlamentul!" Ei ba nu! Pai parlamentul nu tot de popor e facut?

"Demisia, demisia!" striga Tariceanu. Si tu Brutus? Nu cumva si tu ai promis-o la randu-ti, uitand apoi de ea mai abitir decat de fostele neveste?

"Inca sunt presedinte!" Vocea disperarii si a neputintei sunand in fata a 100 de oameni stransi in graba de SRI, care mai de care mai catranit (daca aveam comert in certificatul de inregistrare al firmei le-as fi vandut seminte). Cu fetele dupa el (Fata mea este model!) incearca o ultima zvacnire. Trist...

"Basescu este un securist!" ne zice Felix. Pe bune? Rusine sa-i fie!!! Dar tu de unde stii?

Vadim a fost chiar haios. Umorul sau spumos ca sampania de Panciu m-a speriat de moarte. Ce-ar fi daca... Doamne Fere!!!

Penibil si ucigas al sperantei. Uitam de tot ce ne doare si ne grabim sa ne punem de o parte sau alta a baricadei.

Circ avem zilnic. Dar unde-i painea?

Exercitiul democratiei

2007-04-19T00:24:00.000-07:00

Il suspenda sau nu, demisioneaza sau nu? Nu e vorba de Olaroiu ci de cel mai mare, de ne conduce pe toti.

Oricum ar fi, tot cu Basescu ramanem. Iar eu cred ca nu un Basescu ne trebuie noua. Ne-a aburit la alegeri cu simtul umorului si tusa umana, cu apropierea fata de individ si accentul pus pe probleme cu adevarat arzatoare, lasandu-ne sa credem ca este opusul lui Ceausescu.

Noua insa ne trebuie chiar un Ceausescu, un regim totalitar care sa ne spuna cat salam avem voie sa mancam, cat sa ne uitam la televizor si pe cine sa alegem. Altfel intram in criza si incepe agitatia inutila: eu cu cine votez? eu ce sa mananc? eu ce sa fac in viata? Nu era bine cand mancam salam cu soia? Acum nici soia nu mai era ce a fost... Nu era bine cand ratia era de 0 piine? Acum tindem sa devenim obezi. Nu era mai bine cand cariera noastra era ce era, nu ce ne-am fi dorit noi? Acum suntem someri cu patalamale!

Nici Basescu, nici macar Napoleon nu ne pot scoate acum din hazna. Pentru ca am fost invatati sa asteptam la altii rezolvarea in timp ce noi stam pe margine si carcotim. Rezolvarile nu trebuie sa aiba culoare sau functie politica, religioasa, manageriala! Invatati-ne sa gandim simplu si pragmatic si avem deja o prima rezolvare!

Publicitate!

2007-04-18T00:39:00.000-07:00

"Iubito, iti dau si un mail pe tema asta: trebuie sa te fardezi sa te duci la shopping, sa te distrezi..."

"Iubitule, ti-am pus si pe frigider un bilet: trebuie sa te duci la bere cu baietii, la sala..."

Viata e plina de detalii, in concluzie. Noroc cu oferta salvatoare!

Asa suna reclama radio la masina cu buburuze in ea. Pe langa faptul ca mi se pare foarte suparator sa mi se spuna ca trebuie sa ma fardez, mai ceva mi se pare diferenta de stil. Au facut cei de la agentia de publicitate un studiu prin care au constatat ca barbatii dau emailuri iar femeile trimit bilete prin porumbei? Ca sa nu mai spun ca pana ajunge omul acasa sa se uite pe frigider, deja berea e in acceasi forma de agregare dar in alt recipient si pana ajunge ea sa-si citeasca emailul, deja portarul, taximetristul si doi vecini au orbit!

Cand publicitatea radio nu va mai suna precum o musca mare si verde intr-o zi calduroasa de vara cu siguranta ca radiourile nu vor mai trebui sa-si plateasca ascultatorii pentru un strop de audienta!

Te vezi la stirile PRO TV

2007-04-17T05:31:00.000-07:00

Am vazut aseara la stirile orei tarzii un renumit head-hunter, un fel de Cristian Andrei al recrutarii, pe D-l Butnoiu. Si se facea ca ne arata acesta cum se face hedhanting la TV, cu un candidat speriat, imbracat la costum, ramas probabil fara job, atat timp cat nu-i era frica ca-l vede sefu' la striri si un calculator performant avand in dotare o aplicatie cu interfata prietenoasa (era cu galben).

Serios acum D-le Butnoiu! Respect pentru numele creat, dar nu mai mintiti poporul cu televizorul! Ce ne-ati aratat dvs acolo: cautarea intr-o baza de date si un interviu relaxat zica-se, desi biroul ala mare si gol arata a sala de judecata, se cheama tentativa de publicitate. Si inca una urata! La fel de urata ca cea din articolul despre head-hunting in care va plangeati de neseriozitatea tinerilor care nu vin la interviu. Pai ce, si juniorii se vaneaza?

Trebuie sa dau de DD si sa testez tehnic un candidat in direct. O clarvazatoare stie cineva, ca as vrea sa-i si prevedem trecutul omului?

Ecologia autohtona

2007-04-16T00:41:00.000-07:00

Avem una dintre cele mai poluate capitale. Speranta noastra de viata este cu 5 ani mai mica. Toate campaniile ne lasa reci, intrucat am vazut puterea revolutiei si desumflarea de dupa. Ne doare la basca de faptul ca spre deosebire de noi, copiii nostri se imbolnavesc de 5 ori mai mult si de 10 ori mai repede.

Cuprinsa de panica ecologista, iata pentru ce m-as bate, la propriu, cu concetatenii mei:

Pentru cainii care isi fac, incurajati de stapan, nevoile pe unde apuca. Sa nu faca prostata mititeii... Normal ca stapanul are obrazul prea fin si bunul simt prea absent sa stranga resturile organice. Nu ma luati ca-s biodegradabile, sunt si pline de microorganisme pe care le ducem pe talpi acasa! La categoria asta m-as bate cu gardienii din Parcul Moghioros care nu ma lasa sa merg pe iarba cu copilul, desi domnii cu caini au voie sa faca asta. Urmeaza sa vedem langa cortul imens situat pe iarba de unde se vand covoare (?) un semn cu "Interzis copiilor!"

Pentru si cu oamenii de orice varsta, sex, statut social, care arunca gunoaie in natura. Parcurile sunt pline de PET-uri, Delta la fel. Stiu ca cei sapte ani de acasa nu se mai recupereaza in veci, dar se poate incerca cu lucruri simple! Din aceasta categorie, preferatii mei sunt adultii care isi cearta copiii pentru resturile aruncte, dar nu le recupereaza pentru a le duce acolo unde le este locul.

M-as mai bate cu Primaria, guvernul, Iliescu, Basescu, ..., ca nu ne dau sansa de a recicla. Unde sa duc PET-urile, unde duc sticla si unde hartia colectata? La capitolul metale stam bine datorita reprezentantilor minoritatii cu simt civic care urla dimineata: "Fiare vechi, fiare vechi luam!" Tot cu domnii de ne conduc cu atata cinste m-as bate (are cineva idee de unde se cumpara mitraliere?) pentru ca au distrus padurile care inconjurau Bucurestiul pentru ca niste oameni sarmani sa aiba locuri de case, pentru ca au distrus lacurile din cauza acelorasi oameni sarmani care si-au construit case cu deversarea resturilor de tot felul in lacul proprietate personala (iacs, la nasul lor...) si pentru ca distrug spatii verzi in favoarea parcarilor, fara sa le replanteze acolo unde pot. Tot cu ei din cauza lipsei pistelor pentru biciclete/ role. Toate capitalele care se respecta au asa ceva! Si pentru ca transportul in comun este inca un cosmar, nefiind accesibil decat celor cu nervi foarte tari si lipsa de claustrofobie. Cred ca vara si sinuzita ajuta mult, dar asta este alta problema (tot ecologica).

Cred ca am stofa de Don Quijote... Cine se bate alaturi de mine? Gasim noi o forma de violenta/ virulenta unanim acceptata!

Lalele, lalele...

2007-04-16T00:37:00.000-07:00

Plimbati-va in zilele astea insorite prin Cismigiu! Arata senzational, plin de lalele multicolore...

Nevoia de repere fixe

2007-04-13T05:45:00.000-07:00

Mi se pare ca am intrat intr-o tornada a schimbarii. Zilnic instrumentele mele de lucru capata noi functionalitati sau noi aspecte. Toata lumea e obsedata sa schimbe ceva: infatisarea, numele (?), jobul, meseria, casa, portofelul. Vin la serviciu trecand printr-un puhoi de masini, oameni si senzatii. Copilul imi creste constant (ar fi culmea/ nefiresc/ absurd sa nu o faca). Sunt bombardata de un morman de informatii abracadabrante. Toti in jurul meu alearga si-mi dau o senzatie acuta de oboseala de parca as alerga alaturi de ei.

Poate ca am imbatranit si caut acel reper stabil care sa-mi dea senzatia de confort. Lumea asta o ia razna rau! Mi-e dor de napolitanele Kukuruku si de ouale Kinder care erau oua nu pasta. Mi-e dor deja de revista Cariereonline verde si de Bestjobs fara butoane portocalii. Mi-e dor de telefonul meu Nokia 6110 care nu facea poze, dar imi amintea aniversarile celor dragi (am o mica problema de memorare a datelor). Imi doresc sa trec printr-o luna a cartitei (va aminititi filmul?) in care totul sa ramana constant in jurul meu. Preferabil sa fie week-end!

Nu ma pot abtine...

2007-04-13T05:31:00.000-07:00

Cand n-am chef de treaba, cand sunt furioasa, cand am ceva de zis, trebuie sa scriu cu voce tare. Asta este mica mea problema. Probabil ca voi ajunge sa scriu pe zeci de bloguri care au ca target fiecare statut asumat de mine la acest moment: mama ("Cum sa imblanzesti micii monstri"?) sotie ("Neveste Disperate"?), fiica (trebuie sa fie ceva despre boli), nora ("Vodoo"?), gospodina (serialul enuntat deja dar in varianta americaneasca),vecina, angajata, administrator unic...

Asadar voi scrie cu voce tare. Tineti aproape! (nu e trade-mark, nu?)