Cuprinsa de fiorul ecologic si de un pragmatism acut, am decis ca anul acesta bradul familiei sa fie unul cu radacina, pamant, ghivechi si accesorii aferente. Mi-am impus relativ usor ideea in fata celorlalti, argumentul final fiind acela ca, la finalul sarbatorilor in loc sa aruncam un brad uscat, vom planta mandretea de copac in curtea casei.
Intrucat suflarea masculina a familiei s-a conformat, vineri dimineata s-a purces cu mic cu mare la a achizitiona planta cu pricina de la un magazin specializat. S-a ales un brad frumos (o brad frumos!) si a aparut prima surpriza: un brad de 1,50 m are nevoie de un ghiveci de 110 kg. Nu pare mult, pana nu incerci sa ridici obiectul cu pricina. Caci un brad de 1,50 + ghiveci + pamant = mult prea mult.
Iata deci a doua surpriza: doi adulti destul de puternici nu au fost in stare sa urneasca ciubarul din loc. A fost nevoie de 5 persoane vanjoase sa duca planta la etajul 8 al blocului in care (inca) locuim. A treia surpriza: cu tot cu transport bradul in ghiveci a costat fix cat 10 brazi fara ghiveci.
Acum lucrurile arata cam asa: in living troneaza un recipient de 100 si ceva de kile, negru si greu de ascuns, covorul a fost mutat, dand senzatia unei geometrii suspecte, iar accesul la cateva dulapuri este interzis intrucat desi a fost pus pe un suport cu roti, tocmai pentru a fi mobil, acesta a cedat sub greutate si a fost proptit cu niste carti din biblioteca.
Nu stiu daca dupa Craciun vom avea calmul necesar mutarii lui in gradina cu pricina. Nu stiu daca pana atunci nu cumva bradul va ajunge cu tot cu ghiveci, suport si carti la vecinul de dedesubt. Un lucru stiu clar: mi-e tare mila sa-i pun globuri si mai ales instalatii luminoase care i-ar putea dauna. Momentan are doar un Pinocchio de lemn primit de curand cadou.
Iata de ce la anul bradul familiei va facut din hartie creponata. Mai putin chin si tot ecologic se va chema ca este!
Precizare de ianuarie: bradul a trecut prin doua dezinsectii, intrucat s-a umplut de niste gaze ciudate (un fel de paianjeni). Si, desi a fost despodobit, bradul este inca in casa...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
About Me
- Valentina Neacsu
- Ma impart intre zona de HR in care profesez (nu consider ca in Romania este inca o industrie) si intre viata mea personala fascinant de banala. Gasiti aici coordonatele fascinantei banalitati; coordonatele vietii profesionale sunt localizate altundeva.
6 comments:
Eu o sa fiu ecologica punct si nu mai iau nici un brad. Ala artificial nu prea imi place, iar pe perioada sarbatorilor nu's acasa. Si nici odrasla n-am inca.
Te vad eu peste ceva timp cautand PSP sau, dupa noroc, nus ce papusa fantastica si scriindu-i lui Mos Craciun! :)
Dar nu inca :D
Vali, eu am cumparat de la Brisk, mi l-au adus acasa, e un ghiveci mult mai mic (l-am carat lejer 2 persoane) si a costat 350 RON cu tot cu livrare.
Exista optiuni...
Am incercat pe la toti retailerii de bricolaj, dar nu am mai gasit decat niste piperniciti strambi.
Oricum optiunea ta nu este cu mult diferita de a mea: ai dat mai putin, pe un brad mai mic, carat de un numar mai mic de oameni.
eu tot brad de 1,50 m am avut, cumparat din fata de la plaza de la romsilva, ghiveci destul de mic. cred ca era deja uscat insa... nu a mirosit deloc a brad, a avut paianjeni si apoi s-a scuturat tot. m-au tepuit!
la anul... coronita de brad.
Post a Comment