Puiul de somn, instalatorul si soarta

De ce intotdeauna cand crezi ca nu mai ai timp nici sa respiri, apare ceva critic? De exemplu o teava sparta care pune in pericol integritatea tavanului vecinului care locuieste mai jos cu un etaj?

Astfel trebuie sa chemi instalatorul, cea mai interesanta specie profesionala: QI exact cat ii trebuie, logoree asortata cu miros tare si multa mizerie la final, chiar daca trebuie schimbat doar un surub. Unul stiu, dar serios, nu ca altii! Vine intotdeauna in jurul orei 23 desi solicitarea este facuta pe la 17,00. Face diagnoza asemeni unui profesionist si afla care-i necesarul de materiale. Pleaca dupa furtun, uita surubelnita. Se intoarce, dar ia cheia de 7 in loc de aia de 18. Vorbeste jumate de ora despre importanta operatiunii, in timp ce se invarte in jurul chiuvetei. Isi injura breasla (niste betivi domnule!), pe cel care a montat furtunul si precedentul client ca nu i-a dat de baut.

Am invatat ceva din asta (de, orice experienta duce la invatare): sa nu mai aud chiar tot ce mi se spune, dar sa dau din cap constant ca altfel trebuie sa interactionez vorbind si ar fi greu de infranat instinctul de a spune la randu-mi ceva de breasla, sa dorm cu ochii deschisi si totusi sa fur si ceva meserie. Poate data viitoare nu mai e nevoie de meserias. Deja stiu sa schimb flotorul, robinetii si garniturile. Cu tevile e mai greu, da' cu pexalu' merge!