Reflectii asupra unui an cel putin interesant

Imi plac finalurile de an. Desi stiu ca sunt niste conventii, ca nu se schimba nimic odata cu modificarea datei, reprezinta un moment bun de analiza. Asa cum seara imi place sa ma gandesc la ziua care s-a sfarsit, la fel in decembrie imi place sa revad intreg anul care se incheie si sa ma lamuresc asupra a ceea ce s-a ales din el.

2009 a fost cu siguranta unul interesant si dinamic. Agonie si extaz, lacrimi si hohote de ras, speranta si deznadejde, sanatate si boala, bine si rau toate succedandu-se atat de rapid incat abia acum m-am convins de sanatatea si stabilitatea mea psihica! Sunt tare!

Insa tocmai trecerile astea rapide de la o extrema la alta mi-au dat senzatia ca am gasit, in sfarsit, ceea ce am cautat. M-am prins abia acum (si-i cam tarziu date fiind conditiile...), ce este cu adevarat important si ce nu, cand trebuie sa lupt si cand sa abandonez, cand merita sa plang si cand nu. Si mai ales m-am prins ca multe din greutatile cu care ma duelez, mi se datoreaza in totalitate si ca invinuind pe altii nu fac decat sa perpetuez duelul.

Cel mai important lucru castigat anul acesta a fost puterea de a ma concentra pe ceea ce am si nu pe ceea ce-mi lipseste. Si este un sentiment extraordinar. Nici nu va inchipuiti cat de bogata sunt! (precizez ca nu am limuzina, nici bijuterii din alea scumpe, nici mobila sofisticata, nici haine facute de creatori celebri - aici recunosc ca am cateva, dar nu multe si oricum nu se prinde nimeni cand le port, si ca din motive de uitare adesea nu am bani in buzunar).

Un alt lucru "cel mai important" este faptul ca am gasit puterea de a renunta la imensul meu orgoliu. Ceea ce este mare lucru, caci atunci cand zic imens, sunt ponderata in exprimare... Beneficiile sunt enorme si as aminti acum doar faptul ca am renuntat la a avea ultimul cuvant. Este minunat! Este inaltator sa lasi adversarul sa creada ca a castigat si tu sa simti acelasi lucru! (asta imi aminteste de politica...) Este minunat sa incetezi dispute stupide si fara importanta cu cei la care tii, in loc sa le transformi in batalii cu victime nevinovate doar pentru ca vrei sa ai ultimul cuvant!

Una peste alta, a fost un an bun! Un an de referinta, asa cum am scris in newsletterul ITEX, in care m-am schimbat mult si am schimbat multe.

Recunosc ca mi-as dori ca anul care vine sa fie unul linistit, prosper, linistit, prosper, linistit, prosper... Dar, dupa cum spuneam, timpul este o conventie si un nou 1 ianuarie nu va aduce cu sine decat un 10 in loc de 9 la coada anului. Asa ca nu pot decat sa-mi doresc de la mine sa fiu puternica, sa ma ingrijesc mai mult pentru a fi sanatoasa si sa-i tin alaturi pe cei dragi, aratandu-le mereu cat de mult ii iubesc.

Ceea ce va doresc si voua!