Nevoia de repere fixe

Mi se pare ca am intrat intr-o tornada a schimbarii. Zilnic instrumentele mele de lucru capata noi functionalitati sau noi aspecte. Toata lumea e obsedata sa schimbe ceva: infatisarea, numele (?), jobul, meseria, casa, portofelul. Vin la serviciu trecand printr-un puhoi de masini, oameni si senzatii. Copilul imi creste constant (ar fi culmea/ nefiresc/ absurd sa nu o faca). Sunt bombardata de un morman de informatii abracadabrante. Toti in jurul meu alearga si-mi dau o senzatie acuta de oboseala de parca as alerga alaturi de ei.

Poate ca am imbatranit si caut acel reper stabil care sa-mi dea senzatia de confort. Lumea asta o ia razna rau! Mi-e dor de napolitanele Kukuruku si de ouale Kinder care erau oua nu pasta. Mi-e dor deja de revista Cariereonline verde si de Bestjobs fara butoane portocalii. Mi-e dor de telefonul meu Nokia 6110 care nu facea poze, dar imi amintea aniversarile celor dragi (am o mica problema de memorare a datelor). Imi doresc sa trec printr-o luna a cartitei (va aminititi filmul?) in care totul sa ramana constant in jurul meu. Preferabil sa fie week-end!