Lista meseriilor care nu-s pentru mine

Le voi enumera doar pe cele onorabile, restul se exclud din start.

1. Orice implica vehicule de condus: taximetristi, conducatori ratb, camionagii,... Pe langa faptul ca as plati la asigurari mai mult decat as castiga, mi se pare dureros sa petreci atat timp in pozitia respectiva.

2. Doamnele acelea care-ti raspund cand chemi taxi. Sa vorbesti toata ziua la telefon, nu-i treaba usoara. La fel tot ce inseamna suport sau call center. Probabil ca as fi concediata dupa primul apel la care as raspunde.

3. Constructor. Doamne, cum ar arata o casa facuta de mine!....

4. Vanzator. Nu am rabdarea necesara, mi se pare aiurea sa nu vrei sa cumperi de la mine. Este chiar absurd, de ce ar trebui sa te mai conving? E vorba de mine!!!!

5. Ceva legat de showbiz. In momentul 2 ii duc pe toti la spovedit si incep sa le tin predici (siliconul provoaca nu numai bune ci si cancer, fumatul la fel!!!).

6. Jurnalist. As critica pe toata lumea si probabil as sfarsi foarte repede prin a fi ucisa!

Ce mi-ar place totusi sa fac: sa fiu bucatar, scriitor, gestionar (?) sau pictor. As mai vrea sa stiu astrologie, chiromantie (imediat ce aflu ce este) si sa am o companie care cupleaza oameni. Mi se pare relativ simplu si profitabil. Este un fel de recrutare si la asta ma pricep.

Un vot in minus

Blogosfera si presa erau pline de indemnuri pre-referendum: du-te la vot! Fa-o pentru copiii tai!

Sa-mi traiasca baiatul, tocmai pentru el nu am votat. Pentru ca atat timp cat traiesc intr-o tara in care nu exista alternative, e absurd sa invoce cineva lipsa mea de responsabilitate.

In primul rand, oamenii astia politici, cei care fac circul dar uita de paine, nu conteaza in peisaj. Vin, pleaca, alegeri, framantari, tara merge inainte cum poate ea. Legile-s tot proaste, coruptia in floare, sistemul sanitar in cadere libera, cel de invatamant sta sa se prabuseasca la randu-i. Bursa nici nu se clinteste, investitori-s tot aia; e ca in bancul cu "avem rulaj".

In al doilea rand sunt la fel de penibili toti. Bunicute sustinute de botanistii mineri, 10 case dar artistice, prostacul, dar si bolnaviorul astenic pe umarul caruia plangea un domn sensibil pe atunci cu suvita si domnul mic de statura care a facut poc la TV. Nu mai zic de proaspetii posesori de televiziuni ezoterico-crestine.

Daca initial am umblat ca bezmetica zeci de km sa votez cu Base, sambata asta am fost in parc. Evenimente ulterioare m-au convins ca am gandit temeinic. N-as fi suportat ideea ca am votat cu o persoana care foloseste, asemeni mesterilor pe care ii injur zilnic in gand (va zic sincer ca de mama lor care nu i-a educat ma iau), apelativul : Pasarica. Cu atat mai mult cu cat domnul in cauza are in dotare doua pasarele fiice + o pasare mai batrana.

Nu mai zic si de xenofobie. Sa zicem ca a fost in intimitate. Eu am un limbaj destul de colorat, taximetristul cu care m-am intalnit intamplator in zona Pache Protopopescu saptamana trecuta stie. Imi cer scuze, era un moment de maxima presiune pentru mine. Dar nu zic nici de tigani, nici nu folosesc apelativul Cocosel. Zic de soarta, de mama, de inima albastra. Drept e ca uneori rosesc si suporterii Stelei, dar nu inteleg scuza ridicola: eram in intimitate. Pot sa zic ca-l iubesc pe Hitler, iar in baie am un poster cu Ana Pauker goala daca sunt in intimitate? Tot eu sunt aceea din intimitate, tot faptele mele sunt. Daca-mi bat vecinii care prajesc ceapa sau care dau cu bormasina la ore nepermise, in intimitatea blocului meu, se cheama ca am scuze?

Asa ca, nu vreau sa mai aud de responsabilitatea sociala si vot. A fost dreptul meu sa nu il acord si mi l-am asumat. A fost modul meu de a spune tuturor celor implicati in cacealma: sa va fie rusine!

Scrisoare de amor nebun

Draga Domnule Poteras,

Locuiesc in Sectorul 6 al capitalei de ceva vreme. Am vazut zone virane transformate de retaileri si chioscurile de unde-mi luam seminte si Cola inainte de meciuri devenind istorie. Si de curand, sub obladuirea dumneavoastra, am vazut Parcul Drumul Taberei transformat dintr-o zona verde, intr-una beige.

De cand sunteti Domnia voastra primar, pot spune ca totul s-a degradat. Dorinta noastra de conservatorism a devenit realitate: infrastructura a stat pe loc, strazile au devenit din ce in ce mai aglomerate, spatiile verzi nu mai sunt deloc asa. Vreau sa va multumesc pe aceasta cale pentru chicioasele felicitari trimise cu diverse ocazii. Sa stiti ca le-am reciclat!

Va multumim si pentru Targul de covoare romanesti (chiciose si ele) pentru care ati sacrificat niste falnici copaci din amintitul parc. Si pentru evenimentul european in care in mod suspect si fara legatura cu f-un referendum, aparea un NU si o stampila. NU ratati evenimentul! Sunteti subtil...

Va multumim pentru ca putem concura la capitolul sport extrem pentru copii cu locurile de joaca. Daca scapa din ele fara teasta sparta, cu dinti in gura si fara hepatita ne declaram niste parinti fericiti. Ma refer la numeroasele gunoaie generate de lipsa cosurilor aferente si la faptul ca leaganele din cel mai oribil metal, finisate in asa fel incat sa-ti lasi pantalonii in ele si toboganele ruginite desi au pe ele 30 de straturi de vopsea sunt plasate direct pe ciment! Inteligent! Nu exista oare niste norme in cazul asta? A... normele sunt numai pentru gradinitele particulare. La cele de stat si in locurile publice nu se aplica!

Va multumim pentru locurile de parcare de la piata. Mai ales ca sunt singurele! Va multumim pentru ca investiti nepasare si indiferenta in mersul nostru zilnic la serviciu! Personal, va multumesc din suflet ca gestionati asa de bine acest cartier, incat deja am inceput sa-mi caut apartament in Titan!

Cat mai este pana la alegeri domnule Poteras?

Cu deosebita simpatie,
Je.

Cu target, fara target

Incerc sa ma regasesc intr-un target. Revistele de femei ma asasineaza cu sfaturile despre cum sa ma imbrac, cum sa-l cuceresc (sigur ca da...), cum sa gatesc sau unde sa plec in vacanta. Cele mai plicticoase sunt cele care includ si sfaturile medicale... Deci, nu-s genul meu. Exceptie face Tabu, dar apare lunar. A... si rozul ala e prea folosit. Da, ne place rozul in exces, dar la fetitele-bebelus! Revistele de femei de azi (mai ales cele online) sunt precum agentia imobiliara Pink House de la parterul blocului: sigla roz, pereti roz, jaluzele roz, ii cheama roz...

Revistele de business ma asalteaza sa-mi bage pe gat o multime de oameni/ produse/ companii care nu au prea multe de zis, dar au un buget de marketing consistent.

Revistele de barbati ma complexeaza. Nu as putea concura nicicand cu pozele alea...

La capitolul haine/ pantofi/ ...: in orice magazin as intra, simt nevoia sa mai adaug ceva la ce probez. As mai stramta/ largi pantalonii, scurta fusta, rupe un tighel. Hainele mi se par prea ieftine sau prea scumpe, prea urate sau prea simandicoase. As mai coase 5 nasturi sau as mai rupe 2.

Ma simt aiurea! Vreau sa fiu target! Exista oare clubul femeilor care se simt excluse din politica globala de marketing?

1 Mai muncitoresc!

Rîde iară primăvara,
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!

Muncitorii au pornit
Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!
Şi ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii,
Muncitorii-n joc şi cînt,
Prăznui-vor în toţi anii
Libertatea pe pămînt.

Peste mări şi peste ţări,
Se adună pe cărări,
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întîi de Mai.

Trebuie o noua oda! Ceva care sa cuprinda Vama Veche si PET-uri + pachete de tigari gramada lasate in urma (optional si furt de lemne pentru incalzit, la inceput de mai e frig la mare in cort), mici si bere (optional friptura) si voie buna bahica. Ritmul e clar, pentru interpretare propun echipa care a cantat in urma cu ceva ani (2), in direct la TV, pe aceleasi acorduri duioase, "Desteapta-te romane"!