Pentru antreprenorul din tine

Am citit de curand un articol in care un proaspat antreprenor enumera dezavantajele alegerii sale. Evident ca erau foarte bine promovate. Cam cum se intampla la interviul de angajare daca ai proasta inspiratie sa adresezi intrebarea "Ce defecte ai?": sunt prea bun, am prea multi bani, muncesc prea mult dar ma si distrez in timpul asta.

Nu se face sa promovezi chestii urat mirositoare invelite in hartie cu pampon, asa ca iata cateva dezavantaje reale simtite pe propria-mi piele acu tabacita: pana la momentul T0 al deschiderii afacerii stiam cum stau lucrurile cu managementul resurselor umane in diverse aspecte. Dupa acel moment a trebuit sa ma transform brusc intr-un analist financiar, om de marketing, de PR, de vanzari, administrator si lista poate continua. Asa cum era Ceausescu minerul tarii, electricianul tarii, asa si tu ca antreprenor devii specialistul lui peste al afacerii tale. O fi bine, n-o fi, necesar este in mod clar!

Pana la momentul T0, stiai clar care-ti este bugetul. Surprizele ne/placute erau putine si oarecum previzibile. Dupa aceea, sa te tii palpitatii ce-ti provoaca cash-flow-ul...

Pana la momentul T0, aveai un program de lucru previzionabil. Dupa el potopul...

Mai zic si de esecuri, ca te dor si macina mult mai mult decat atunci cand esti angajat, si ma opresc. Si de angajati, ca sunt o responsabilitate imensa si chiar ca nu mai zic nimic despre ceea ce doare.

Iata si reversul medaliei: ai satisfactii mult mai mari, cand ai nevoie de o pauza ti-o poti oferi indiferent de situatie, poti castiga mai putin dar si mult mai mult si in general ai o libertate de exprimare mai mare. In plus iti asumi propriile tale decizii in proportie infinit mai mare decat ai face-o atunci cand esti angajat.

Avanaje vs dezavantaje. Clar lista poate continua.

Religie, superstitie, educatie

Remarc o campanie asidua ba pro ba contra introducerii religiei in scoli. Mai nou au fost luate in vizor manualele aferente, pline de aberatii si stupiditati din cate relateaza presa. Unele de fapt, intrucat educatia in scolile autohtone se face cu ajutorul manualelor alternative.

Este un subiect sensibil, care intr-o tara prea crestina, nu poate decat sa incite la dezbateri aprinse, virulente chiar. Personal mi se pare ca practica ortodoxa se indeparteaza mult de dogmatica aferenta, fiind bantuita de numeroase superstitii. Manualele la care se face referire, imi confirma temerile: Dumnezeu te pedepseste aspru pentru greseli minore, relatia cu el este una win-win: tu te rogi, el te rasplateste, mortii se ridica la cer, dar vor tot felul de chestii si daca nu le dai se supara si alte astfel de minuni.

Religia este o forma de indoctrinare. Iar indoctrinarea si educatia nu fac niciodata casa buna impreuna. Daca tu sistem ii bagi in cap unui copil niste absurditati gen "ne esti cuminte, te calca masina", nu te poti astepta ca acel copil sa devina un adult independent, capabil sa revolutioneze ceva. Trebuie sa fie cuminte toata viata, sa nu cumva sa-l calce masina. Daca tu sistem ii spui ca celelalte culte religioase sunt lucrari ale diavolului, in conditiile in care accepti diversitatea religioasa, nu te poti astepta decat la manifestari ale intolerantei, care cu timpul pot deveni o reala problema sociala. Ortodocsii invata ca sunt superiori, adventistii la fel, sa te tii toleranta...

Si care mai este diferenta? Eu macar am crescut cu ideea ca am un conducator iubit care a facut mult bine poporului. Copiii nostri pot trai insa cu ideea ca o divinitate rea si omniprezenta sta si le noteaza greselile pe raboj. Un fel de Mos Craciun, mult mai sadic, ii pedepseste cu mare spor.

Cred asadar ca educatia religioasa intra strict in sarcina familiei. In scoala, se poate invata o istorie a religiilor eventual, una nepartinitoare si obiectiva. Cei care cred ca practica religioasa educa, sunt rugati sa faca o vizita la biserica (ortodoxa) intr-o zi de sarbatoare. Gloata de acolo numai educata si smerita nu este...

Probabil ca societatile ultra-religioase au o criminalitate redusa. Probabil ca bolile cu transmisie sexuala si consumul de droguri le sunt necunoscute. Insa marile revolutii stiintifice si industriale, se petrec dincolo de ele. Va trebui sa ne gandim serios daca ne-ar sta bine cu batic sau cu capul descoperit dar plin de idei.

Zi istorica

2 ani de ITex, 32 de ani de Valentina Neacsu. Este o pura coincidenta, desi recunosc ca apropierea zilei mele m-a ajutat sa santajez sentimental colaboratorii pentru a grabi lansarea ITex.

2 ani sunt putini. 32 insa...

2 ani au fost usori, desi plini de obstacole; 32 au fost grei, desi nu au lipsit satisfactiile.

Cu ITex am reusit sa inviorez scena terna si rigida a resurselor umane, desi inca la nivel micro. Exista acum clienti fideli si noi linii de business chiar daca in stadiu incipient. In viata mea personala am reusit sa aduc echilibrul si pacea dupa lovituri grele primite de la soarta. Am un copil inteligent, o familie absolut normala, planuri de viitor neumbrite de neimpliniri.

Multumesc tuturor celor care s-au intersectat in tot acest timp cu cei doi sarbatoriti. Am avut cate ceva de invatat si de castigat din fiecare relatie.

Sa traim si sa imbatranim frumos!

O bucata de istorie

Am suficienti ani cat sa fi vazut istoria care a preces decembrie 1989. I-am vazut cu ochi de copil, aproape adolescent. Nu ma pot plange de lipsuri, dar imi amintesc de defilarile in care stateam cu capul in soare imbracati in tot soiul de bazaconii si mergeam in pas de soldati. Sau ne grupam formand cine stie ce minune de forma. Imi amintesc de rafturile goale ale magazinelor, de cozile interminabile, de cartelele pentru alimente. Imi amintesc de susotelile femeilor condamnate la o viata sexuala mutilata si mutilanta.

Tatal meu tanjeste dupa acei ani in care siguranta financiara era o certitudine, in care cariera iti era prescrisa, in care totul parea mai usor. Eu nu.

A fost bine? A fost rau? Am avut o copilarie frumoasa, nu-mi era frica sa bantui intreaga zi prin oras, aveam ce manca, aveam ce imbraca. Am fost indoctrinata pana la refuz si astazi mai am imagini cu copiii din Africa pe care propaganda ni-i prezenta drept victime ale capitalismului. Mi-am vazut mama bolind in urma unui avort provocat in baie, am stat cu teasta in soare cantand osanale partidului, am invatat o istorie rescrisa si m-am simtit ca un soldatel crescut spre binele partidului. Mi-a placut sa fiu facuta pionier, sa reciclez, mi-a displacut uniforma de care nu scapam nici la joaca. Pe atunci toti ne imbracam aproximativ la fel...

Am vazut revolutia, am vazut mortii ei si acea zi de Craciun fatidica. Nu m-am simtit mai bine, nu m-am simtit razbunata pentru potentialele insolatii si nici pentru fratii pe care nu i-am avut.

Am vazut mineriadele, am vazut si alte istorii cu circ. Dar cel mai mult am suferit datorita dramelor personale, care nu se datoreaza niciunui regim sau context istoric.

Am realizat asadar ca atunci cand ma contrez cu tata: "era mai bine pe vremea aia!", "ba nu era nasol" nici eu, nici el nu avem dreptate. Era mai bine pe vremea lui Carol? Era mai bine cand cu rascoala de la Bobalna?

Istoria isi vede de ale noi. Viata noastra isi vede de cursul firesc. Nu imi este mai bine indiferent de Escu de la conducere. Imi este mai bine daca eu stiu si pot sa traiesc mai bine si daca soarta are grija sa nu-mi mai ofere ceea ce cu generozitate mi-a dat la un moment dat.

Maine ar fi trebuit sa ii urez de bine lui Ceausescu. Si chiar am sa o fac! Odihneste-te in pace dictator nebun, viata mea merge la fel si cu si fara tine.

Sanie cu zurgalai...

O poza de la munte cu doua generatii de instrumente pentru derdelus: sania "de familie" care a distrat cam 3 generatii (dateaza de prin 1972) si colacul de plastic.

Mos Craciun si PSD-ul

Vineri am fost nevoita sa raman acasa: cel mic prezenta uzuala bilunara viroza asociata mersului la gradinita. Intrucat sta prost cu antrenamentul muschilor mici ai mainii am propus sa confectionam un lant din hartie pentru pomul de Craciun. Decupam, lipim, spunem povesti si ne antrenam.

Prima hartie supusa acestui tratament (reciclam intens!) a fost un pliant al reprezentantilor PSD care ne imbia sa-i votam la europarlamentare. Rosu intens, numai bun pentru Craciun! Copilul ma intreaba serios: "Auzi, dar nu se supara Mosul ca impodobim bradul cu hartia pe care scrie PSD?"

Chiar asa, s-o supara?

Zi grea

Este greu sa spui NU, atunci cand cunosti consecintele negatiei.

Este greu sa iei decizii atunci cand deciziile tale ii afecteaza dramatic pe cei din jurul tau.

Este greu sa accepti ca atat copii cat si parintii nu sunt precum heruvimii, imateriali si lipsiti de sexualitate, ci sunt persoane dotate cu capacitatea de a rationa independent, de a iubi si uri, de a lua decizii independent de vointa ta.

Este greu sa-i faci pe altii sa creada in tine, doar pentru ca tu crezi.

Este atat de greu uneori sa supravietuiesti. Si este atat de frumos cateodata sa traiesti!

Astazi este marti 13 si din pura coincidenta a fost o zi proasta. Maine este miercuri 14 si va fi ok.