Reflectii asupra unui an cel putin interesant

Imi plac finalurile de an. Desi stiu ca sunt niste conventii, ca nu se schimba nimic odata cu modificarea datei, reprezinta un moment bun de analiza. Asa cum seara imi place sa ma gandesc la ziua care s-a sfarsit, la fel in decembrie imi place sa revad intreg anul care se incheie si sa ma lamuresc asupra a ceea ce s-a ales din el.

2009 a fost cu siguranta unul interesant si dinamic. Agonie si extaz, lacrimi si hohote de ras, speranta si deznadejde, sanatate si boala, bine si rau toate succedandu-se atat de rapid incat abia acum m-am convins de sanatatea si stabilitatea mea psihica! Sunt tare!

Insa tocmai trecerile astea rapide de la o extrema la alta mi-au dat senzatia ca am gasit, in sfarsit, ceea ce am cautat. M-am prins abia acum (si-i cam tarziu date fiind conditiile...), ce este cu adevarat important si ce nu, cand trebuie sa lupt si cand sa abandonez, cand merita sa plang si cand nu. Si mai ales m-am prins ca multe din greutatile cu care ma duelez, mi se datoreaza in totalitate si ca invinuind pe altii nu fac decat sa perpetuez duelul.

Cel mai important lucru castigat anul acesta a fost puterea de a ma concentra pe ceea ce am si nu pe ceea ce-mi lipseste. Si este un sentiment extraordinar. Nici nu va inchipuiti cat de bogata sunt! (precizez ca nu am limuzina, nici bijuterii din alea scumpe, nici mobila sofisticata, nici haine facute de creatori celebri - aici recunosc ca am cateva, dar nu multe si oricum nu se prinde nimeni cand le port, si ca din motive de uitare adesea nu am bani in buzunar).

Un alt lucru "cel mai important" este faptul ca am gasit puterea de a renunta la imensul meu orgoliu. Ceea ce este mare lucru, caci atunci cand zic imens, sunt ponderata in exprimare... Beneficiile sunt enorme si as aminti acum doar faptul ca am renuntat la a avea ultimul cuvant. Este minunat! Este inaltator sa lasi adversarul sa creada ca a castigat si tu sa simti acelasi lucru! (asta imi aminteste de politica...) Este minunat sa incetezi dispute stupide si fara importanta cu cei la care tii, in loc sa le transformi in batalii cu victime nevinovate doar pentru ca vrei sa ai ultimul cuvant!

Una peste alta, a fost un an bun! Un an de referinta, asa cum am scris in newsletterul ITEX, in care m-am schimbat mult si am schimbat multe.

Recunosc ca mi-as dori ca anul care vine sa fie unul linistit, prosper, linistit, prosper, linistit, prosper... Dar, dupa cum spuneam, timpul este o conventie si un nou 1 ianuarie nu va aduce cu sine decat un 10 in loc de 9 la coada anului. Asa ca nu pot decat sa-mi doresc de la mine sa fiu puternica, sa ma ingrijesc mai mult pentru a fi sanatoasa si sa-i tin alaturi pe cei dragi, aratandu-le mereu cat de mult ii iubesc.

Ceea ce va doresc si voua!

De ce nu voi mai cumpara brad in ghiveci?

Cuprinsa de fiorul ecologic si de un pragmatism acut, am decis ca anul acesta bradul familiei sa fie unul cu radacina, pamant, ghivechi si accesorii aferente. Mi-am impus relativ usor ideea in fata celorlalti, argumentul final fiind acela ca, la finalul sarbatorilor in loc sa aruncam un brad uscat, vom planta mandretea de copac in curtea casei.

Intrucat suflarea masculina a familiei s-a conformat, vineri dimineata s-a purces cu mic cu mare la a achizitiona planta cu pricina de la un magazin specializat. S-a ales un brad frumos (o brad frumos!) si a aparut prima surpriza: un brad de 1,50 m are nevoie de un ghiveci de 110 kg. Nu pare mult, pana nu incerci sa ridici obiectul cu pricina. Caci un brad de 1,50 + ghiveci + pamant = mult prea mult.

Iata deci a doua surpriza: doi adulti destul de puternici nu au fost in stare sa urneasca ciubarul din loc. A fost nevoie de 5 persoane vanjoase sa duca planta la etajul 8 al blocului in care (inca) locuim. A treia surpriza: cu tot cu transport bradul in ghiveci a costat fix cat 10 brazi fara ghiveci.

Acum lucrurile arata cam asa: in living troneaza un recipient de 100 si ceva de kile, negru si greu de ascuns, covorul a fost mutat, dand senzatia unei geometrii suspecte, iar accesul la cateva dulapuri este interzis intrucat desi a fost pus pe un suport cu roti, tocmai pentru a fi mobil, acesta a cedat sub greutate si a fost proptit cu niste carti din biblioteca.

Nu stiu daca dupa Craciun vom avea calmul necesar mutarii lui in gradina cu pricina. Nu stiu daca pana atunci nu cumva bradul va ajunge cu tot cu ghiveci, suport si carti la vecinul de dedesubt. Un lucru stiu clar: mi-e tare mila sa-i pun globuri si mai ales instalatii luminoase care i-ar putea dauna. Momentan are doar un Pinocchio de lemn primit de curand cadou.

Iata de ce la anul bradul familiei va facut din hartie creponata. Mai putin chin si tot ecologic se va chema ca este!

Precizare de ianuarie: bradul a trecut prin doua dezinsectii, intrucat s-a umplut de niste gaze ciudate (un fel de paianjeni). Si, desi a fost despodobit, bradul este inca in casa...

1 Mai muncitoresc!

Rîde iară primăvara,
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!

Muncitorii au pornit
Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!
Şi ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii,
Muncitorii-n joc şi cînt,
Prăznui-vor în toţi anii
Libertatea pe pămînt.

Peste mări şi peste ţări,
Se adună pe cărări,
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întîi de Mai.

Trebuie o noua oda! Ceva care sa cuprinda Vama Veche si PET-uri + pachete de tigari gramada lasate in urma (optional si furt de lemne pentru incalzit, la inceput de mai e frig la mare in cort), mici si bere (optional friptura) si voie buna bahica. Ritmul e clar, pentru interpretare propun echipa care a cantat in urma cu ceva ani (2), in direct la TV, pe aceleasi acorduri duioase, "Desteapta-te romane"!