Job Description - Mama

De fiecare data cand sunt acuzata de catre copilul din dotare ca sunt rea, ii spun ca asa scrie in fisa postului de mama. Si pentru ca aude des de fisa postului, mi-a cerut-o spre studiere.

Iat-o mai jos, ca nu-i confidentiala:


Detalii de identificare a postului

Titlul postului: Mama;

Cod COR: n-are


Pozitia in organigrama

Se subordoneaza: tuturor celor din familia extinsa (includ aici bunicii de ambele parti);

I se subordoneaza: toti cei din familia restransa (exclud aici bunicii de ambele parti);


Relatii functionale

Interne: relationeaza cu toata familia extrem de extinsa;

Externe: relationeaza cu prietenii, eventualii furnizori de servicii externalizate (bone, doamnele de la curatenie, instalatori si multi altii - nu va ganditi la prostii!)


Conditiile de munca

Timpul de munca: zilnic (L-D), cate 16 ore, programul fiind flexibil (cand copiii sunt mici se fac inclusiv ture de noapte);

Locul desfasurarii activitatii: acasa, la birou, in parc, in supermarket, lista fiind deschisa.

Natura muncii: individuala dar si in echipa;

Deplasari: da


Scopurile si obiectivele postului

- asigurarea celor necesare stomacului familiei;

- mentinerea unui mediu familial propice;

- educatia urmasilor;

- mentinerea sanatatii fizice si psihice a familiei.


Atributii specifice postului

- gatit, spalat, calcat, activitati de curatenie a spatiului de trai;

- activitati specifice unei infirmiere (asigurarea medicamentatiei membrilor familiei in cazul unor boli ce pot fi tratate la domiciliu);

- activitati specifice de educare si instruire a copiilor si nu numai;

- medierea conflictelor intreafamiliare;

- orice mai apare printr-o casa de om.


Cerintele postului

- tarie psihica peste medie, sanatate fizica de otel (inox);

- capacitatea de a spune NU de foarte multe ori pe zi (rautatea materna asadar);

- adaptabilitate;

- cunostinte generale aproape academice;

-abilitati de comunicare si relationare umana;

- bun cunoscator al modei (in cazul in care urmasii sunt de sex feminin) si al sportului (in cazul in care urmasii sunt de sex masculin);

- cunostinte temeinice geopolitice (ajuta in relatia cu bunicii);

- capacitatea de a fi in mai multe locuri in acelasi timp;

- atentie distributiva preferabil la nivel excesiv;

- toleranta maxima la frustrari, intrucat nu poate multumi niciodata pe nimeni.


Pachet de beneficii

-nu exista un pachet de beneficii standard. Uneori mamele primesc flori, alteori declaratii de iubire din partea altor membri ai familiei (in general copiii) sub forma de vorbe frumoase, desene, felicitari, dar cel mai des primesc reprosuri.


Stiu ca nu crede decat cine este in aceasta postura, dar vorbim aici despre cea mai grea meserie din lume si nu exista cursuri de instruire in acest domeniu. Si nici varsta de pensionare...

Reflectii asupra unui an cel putin interesant

Imi plac finalurile de an. Desi stiu ca sunt niste conventii, ca nu se schimba nimic odata cu modificarea datei, reprezinta un moment bun de analiza. Asa cum seara imi place sa ma gandesc la ziua care s-a sfarsit, la fel in decembrie imi place sa revad intreg anul care se incheie si sa ma lamuresc asupra a ceea ce s-a ales din el.

2009 a fost cu siguranta unul interesant si dinamic. Agonie si extaz, lacrimi si hohote de ras, speranta si deznadejde, sanatate si boala, bine si rau toate succedandu-se atat de rapid incat abia acum m-am convins de sanatatea si stabilitatea mea psihica! Sunt tare!

Insa tocmai trecerile astea rapide de la o extrema la alta mi-au dat senzatia ca am gasit, in sfarsit, ceea ce am cautat. M-am prins abia acum (si-i cam tarziu date fiind conditiile...), ce este cu adevarat important si ce nu, cand trebuie sa lupt si cand sa abandonez, cand merita sa plang si cand nu. Si mai ales m-am prins ca multe din greutatile cu care ma duelez, mi se datoreaza in totalitate si ca invinuind pe altii nu fac decat sa perpetuez duelul.

Cel mai important lucru castigat anul acesta a fost puterea de a ma concentra pe ceea ce am si nu pe ceea ce-mi lipseste. Si este un sentiment extraordinar. Nici nu va inchipuiti cat de bogata sunt! (precizez ca nu am limuzina, nici bijuterii din alea scumpe, nici mobila sofisticata, nici haine facute de creatori celebri - aici recunosc ca am cateva, dar nu multe si oricum nu se prinde nimeni cand le port, si ca din motive de uitare adesea nu am bani in buzunar).

Un alt lucru "cel mai important" este faptul ca am gasit puterea de a renunta la imensul meu orgoliu. Ceea ce este mare lucru, caci atunci cand zic imens, sunt ponderata in exprimare... Beneficiile sunt enorme si as aminti acum doar faptul ca am renuntat la a avea ultimul cuvant. Este minunat! Este inaltator sa lasi adversarul sa creada ca a castigat si tu sa simti acelasi lucru! (asta imi aminteste de politica...) Este minunat sa incetezi dispute stupide si fara importanta cu cei la care tii, in loc sa le transformi in batalii cu victime nevinovate doar pentru ca vrei sa ai ultimul cuvant!

Una peste alta, a fost un an bun! Un an de referinta, asa cum am scris in newsletterul ITEX, in care m-am schimbat mult si am schimbat multe.

Recunosc ca mi-as dori ca anul care vine sa fie unul linistit, prosper, linistit, prosper, linistit, prosper... Dar, dupa cum spuneam, timpul este o conventie si un nou 1 ianuarie nu va aduce cu sine decat un 10 in loc de 9 la coada anului. Asa ca nu pot decat sa-mi doresc de la mine sa fiu puternica, sa ma ingrijesc mai mult pentru a fi sanatoasa si sa-i tin alaturi pe cei dragi, aratandu-le mereu cat de mult ii iubesc.

Ceea ce va doresc si voua!

Neputinta de a scrie, putinta de a rade.

Acelasi refren, aceeasi placa pe care deja nu o mai neg: criza, somaj, concedieri si ceea ce ramane dupa, despresie pre/post/in criza.

Ce mai poti scrie acum? Citesc ziarele si deja redundanta a devenit agasanta. Ce articole, ce posturi pe blog, ce stiri? Aceleasi, cu concedieri, profituri scazand, oameni care-si pierd painea si altele la fel? Ce folos au? Despre ce altceva poti vorbi? Cum poti explica unui om, care a ramas fara job si are rate la banca, faptul ca fericirea sta in lucruri simple? Desi sta... Cum ii poti spune ca in aceste situatii are nevoie de putere si intelepciunea de avedea oportunitati? Desi are...

In aceste momente ma omoara neputinta. Neputinta de a privi lucrurile cu optimism, neputinta de a ma adapta unor conditii pe care inca nu le simt, neputinta de a scrie despre asta. Din fericire, neputinta aceasta este dublata de o putinta dubla data de familie, de apropierea copilului si de umorul sau perpetuu. Daca totusi in decembrie va trebui sa explic cum e cu criza globala si Mos Craciun?

Recapatandu-mi (totusi) tonul optimist imi voi expune, in vazul tuturor, optiunile profesionale, indrumad pe cei in depresie sa faca la fel:

1. Sigur ca in criza vor ramane oameni extraordinari de bogati, care au copii. Calificarea si experienta ma recomanda ca pe o bona excelenta.
2. Gatesc binisor. As putea fi bucatareasa la o cantina ceva.
3. Am un petec de pamant. Nu spui ce, dar niste plante anume vor avea mare cautare.
4. Pot avea grija de batrani. Intotdeauna am avut trecere la cei in varsta.
5. Pot scrie romane nerecomandabile celor cu dinti sensibili datorita continutului mare de zahar. Fuga de realitate va creste consumul de telenovele si chestii adiacente. As putea face chiar un blog de tipul asta...

Hei, sunt chiar calificata sa trec de criza asta!

Replici

"Azi mi-am facut o noua prietena la gradinita: Motoasca o cheama. Maine vreau sa ma insor cu ea!"

"Nu vrei sa mai astepti putin, sa va cunoasteti mai bine?"

"Pai ne cunoastem: Ea imi zice mie Cristi, eu ii zic ei Motoasca..."