Mos Craciun si PSD-ul

Vineri am fost nevoita sa raman acasa: cel mic prezenta uzuala bilunara viroza asociata mersului la gradinita. Intrucat sta prost cu antrenamentul muschilor mici ai mainii am propus sa confectionam un lant din hartie pentru pomul de Craciun. Decupam, lipim, spunem povesti si ne antrenam.

Prima hartie supusa acestui tratament (reciclam intens!) a fost un pliant al reprezentantilor PSD care ne imbia sa-i votam la europarlamentare. Rosu intens, numai bun pentru Craciun! Copilul ma intreaba serios: "Auzi, dar nu se supara Mosul ca impodobim bradul cu hartia pe care scrie PSD?"

Chiar asa, s-o supara?

Zi grea

Este greu sa spui NU, atunci cand cunosti consecintele negatiei.

Este greu sa iei decizii atunci cand deciziile tale ii afecteaza dramatic pe cei din jurul tau.

Este greu sa accepti ca atat copii cat si parintii nu sunt precum heruvimii, imateriali si lipsiti de sexualitate, ci sunt persoane dotate cu capacitatea de a rationa independent, de a iubi si uri, de a lua decizii independent de vointa ta.

Este greu sa-i faci pe altii sa creada in tine, doar pentru ca tu crezi.

Este atat de greu uneori sa supravietuiesti. Si este atat de frumos cateodata sa traiesti!

Astazi este marti 13 si din pura coincidenta a fost o zi proasta. Maine este miercuri 14 si va fi ok.

Replici

"Azi mi-am facut o noua prietena la gradinita: Motoasca o cheama. Maine vreau sa ma insor cu ea!"

"Nu vrei sa mai astepti putin, sa va cunoasteti mai bine?"

"Pai ne cunoastem: Ea imi zice mie Cristi, eu ii zic ei Motoasca..."

Enervante

Cele mai enervante lucruri pe care le experimentez zilnic sunt:

• Bormasinile din apartamentele vecine. Nu cred ca trebuie sa detaliez, dar zgomotul acesta este pur si simplu un imn urban.
• Plansul isteric de copil, indiferent de provenienta acestuia. Mi se trage din copilaria timporie a odraslei proprii, care a avut un stil aparte de a relationa cu lumea inconjuratoare.
• Oamenii fara curaj. Cu atat mai rau cand iti sunt apropiati.
• Oamenii euglena, adica fara coloana vertebrala, constiinta, preocupari, ceva care sa-i treaca macar la categoria vertebrate. Astia nu au cum sa fie apropiati.
• Lipsa de logica in cele mai comune situatii. Se pare ca este o caracteristica a neamului romanesc. Mai nou nu inteleg daca tot ai facut efortul sa mergi cu deseurile pana la containarele de reciclare, de ce nu poti sa constati ca PET-urile nu intra pe orificiul de la hartie si invers.
• Lipsa de bun-simt. De asemenea mi se pare o caracteristica romaneasca. Calc zilnic in fecale de caine pe trotuar, trebuie sa suport constant nesimtenia altora care, culmea, sunt si extrem de protestatari.

E o lista lunga si n-am sa o finalizez. Sper sa incep sa si tai la un moment dat pe cele care pot fi schimbate. Ma indoiesc ca urmatoarele generatii de bebelusi nu vor mai plange, dar poate ca vor invata sa recicleze.

Antreprenoriale

Am ales antreprenoriatul pentru ca la un moment dat mi s-a parut singura optiune. Nu am facut-o pentru ca eram sigura de ceva anume, ci tocmai pentru ca nu eram sigura de nimic. Nu am riscat, pentru ca nu aveam ce.

Pe plan personal, m-am gandit ca imi voi putea organiza timpul asa cum vreau si ca voi lua deciziile pe care eu le cred potrivite, suportand evident consecintele aferente. Asa se intampla acum: nu dau nimanui socoteala cand ma decid sa merg la coafor, ascult dar nu sunt obligata sa respect indicatiile altora. Totusi timpul liber este din ce in ce mai putin, deciziile din ce in ce mai critice.

Antreprenoriatul este infinit mai greu decat pare: trebuie sa stii 1000 de lucruri in plus fata de ceea ce stiai, trebuie sa poti de 1000 de ori mai mult, trebuie sa te descurci de 1000 de ori mai bine. Trebuie sa ai raspuns la orice intrebare, sa fii un bun consultant, vanzator, promotor al produselor/ serviciilor tale, trebuie sa fii contabil, inginer IT, recrutator si multe altele in functie de domeniul ales.

Si mai presus de toate, nu poti lasa nicicand garda jos, intrucat sunt sanse mari sa ramana acolo.

Inainte sa ma apuc de treaba ma gandeam la business plan, la piata target, la metode de promovare, la contract, oferte, site corporate, numar de angajati... Nu m-am intrebat niciodata daca as putea domestici orgoliul meu urias in favoarea relatiilor de afaceri, daca m-ar lua sau nu palpitatiile cand sumele datorate la stat lunar sunt echivalentul salariului anterior pe un cincinal sau cum as reactiona la prima demisie care ma priveste pe mine ca antreprenor, nu ca Manager HR. Din fericire raspunsurile de atunci ar fi fost favorabile... Dar daca nu?

Curaj, pasiune, know-how in domeniul ales si creativitate maxima intrucat e dificil sa inovezi un domeniu in mileniul curent, curaj; cam astea ar fi calitatile unui antreprenor. La business-plan, la partea strategica, puteti capata ajutor. Pasiunea, curajul si creativitatea sunt insa imposibil de substituit.

Eu invit pe cei interesati la antreprenoriat. Nu de alta dar se zice ca o economie sanatoasa de bazeaza pe un procent anume de companii care falimenteaza. Cu cat mai multi, cu atat mai sanatoasa devine economia si cu atat mai putine sanse au antreprenorii mai vechi sa fie pe lista neagra.

Serbare la Grupa Mica B

Zilele trecute (mai exact pe 12 iunie a.c.), mare zarva mare in familie: serbarea de sfarsit de an a copilului. Intrucat trebuia sa improvizam costum de trandafir purtabil si care sa-i convina, am imbinat cu drag traditionala ie + clop, cu modernele bermude Kenvelo si adidasi Nike. La ele am asortat un imens trandafir. Fabulokitch!

Ma uitam la noi parintii, cum am reactionat la provocarea de a ne costuma copiii in flori. Unii au cumparat costume gata facute (al meu copil mi-a replicat ca cel de trandafir este hidos - recunosc ca era...), altii au improvizat cum s-au priceput mai bine. Nu cred ca a intrat la capitolul criterii si comoditatea. Personal mi-a placut gladiola, era sa ne lase pe toti fara ochii din dotare!Tot carcotesc la adresa sistemului de invatamant si a ramanerii lui in forma extrem de traditionalista. Trebuie sa recunosc ca am fost foarte impresionata de serbare: a fost organizata dupa toate regulile artei. Au avut cortina, sala impodobita mai ceva ca la teatru, pamatufuri de majorete si mult entuziasm. Ce au invatat copiii din toata treaba asta? Si-au stimulat memoria, au invatat sa lucreze in echipa, au invatat sa-si astepte randul (a fost haios pustiul care de plictiseala in timp ce altii recitau s-a apucat sa se joace cu fermoarul de la pantaloni - ajunsese la ceva alb tot scotocind...), si-au dezvoltat simtul ritmic si capacitatea de a-si coordona miscarile. Ce au invatat parintii? Ca in fiecare copil se ascunde o serie de calitati pe care uneori nu au timpul sau disponibilitatea de a le descoperi.

Puiul de somn, instalatorul si soarta

De ce intotdeauna cand crezi ca nu mai ai timp nici sa respiri, apare ceva critic? De exemplu o teava sparta care pune in pericol integritatea tavanului vecinului care locuieste mai jos cu un etaj?

Astfel trebuie sa chemi instalatorul, cea mai interesanta specie profesionala: QI exact cat ii trebuie, logoree asortata cu miros tare si multa mizerie la final, chiar daca trebuie schimbat doar un surub. Unul stiu, dar serios, nu ca altii! Vine intotdeauna in jurul orei 23 desi solicitarea este facuta pe la 17,00. Face diagnoza asemeni unui profesionist si afla care-i necesarul de materiale. Pleaca dupa furtun, uita surubelnita. Se intoarce, dar ia cheia de 7 in loc de aia de 18. Vorbeste jumate de ora despre importanta operatiunii, in timp ce se invarte in jurul chiuvetei. Isi injura breasla (niste betivi domnule!), pe cel care a montat furtunul si precedentul client ca nu i-a dat de baut.

Am invatat ceva din asta (de, orice experienta duce la invatare): sa nu mai aud chiar tot ce mi se spune, dar sa dau din cap constant ca altfel trebuie sa interactionez vorbind si ar fi greu de infranat instinctul de a spune la randu-mi ceva de breasla, sa dorm cu ochii deschisi si totusi sa fur si ceva meserie. Poate data viitoare nu mai e nevoie de meserias. Deja stiu sa schimb flotorul, robinetii si garniturile. Cu tevile e mai greu, da' cu pexalu' merge!