O bucata de istorie

Am suficienti ani cat sa fi vazut istoria care a preces decembrie 1989. I-am vazut cu ochi de copil, aproape adolescent. Nu ma pot plange de lipsuri, dar imi amintesc de defilarile in care stateam cu capul in soare imbracati in tot soiul de bazaconii si mergeam in pas de soldati. Sau ne grupam formand cine stie ce minune de forma. Imi amintesc de rafturile goale ale magazinelor, de cozile interminabile, de cartelele pentru alimente. Imi amintesc de susotelile femeilor condamnate la o viata sexuala mutilata si mutilanta.

Tatal meu tanjeste dupa acei ani in care siguranta financiara era o certitudine, in care cariera iti era prescrisa, in care totul parea mai usor. Eu nu.

A fost bine? A fost rau? Am avut o copilarie frumoasa, nu-mi era frica sa bantui intreaga zi prin oras, aveam ce manca, aveam ce imbraca. Am fost indoctrinata pana la refuz si astazi mai am imagini cu copiii din Africa pe care propaganda ni-i prezenta drept victime ale capitalismului. Mi-am vazut mama bolind in urma unui avort provocat in baie, am stat cu teasta in soare cantand osanale partidului, am invatat o istorie rescrisa si m-am simtit ca un soldatel crescut spre binele partidului. Mi-a placut sa fiu facuta pionier, sa reciclez, mi-a displacut uniforma de care nu scapam nici la joaca. Pe atunci toti ne imbracam aproximativ la fel...

Am vazut revolutia, am vazut mortii ei si acea zi de Craciun fatidica. Nu m-am simtit mai bine, nu m-am simtit razbunata pentru potentialele insolatii si nici pentru fratii pe care nu i-am avut.

Am vazut mineriadele, am vazut si alte istorii cu circ. Dar cel mai mult am suferit datorita dramelor personale, care nu se datoreaza niciunui regim sau context istoric.

Am realizat asadar ca atunci cand ma contrez cu tata: "era mai bine pe vremea aia!", "ba nu era nasol" nici eu, nici el nu avem dreptate. Era mai bine pe vremea lui Carol? Era mai bine cand cu rascoala de la Bobalna?

Istoria isi vede de ale noi. Viata noastra isi vede de cursul firesc. Nu imi este mai bine indiferent de Escu de la conducere. Imi este mai bine daca eu stiu si pot sa traiesc mai bine si daca soarta are grija sa nu-mi mai ofere ceea ce cu generozitate mi-a dat la un moment dat.

Maine ar fi trebuit sa ii urez de bine lui Ceausescu. Si chiar am sa o fac! Odihneste-te in pace dictator nebun, viata mea merge la fel si cu si fara tine.

Sanie cu zurgalai...

O poza de la munte cu doua generatii de instrumente pentru derdelus: sania "de familie" care a distrat cam 3 generatii (dateaza de prin 1972) si colacul de plastic.

Mos Craciun si PSD-ul

Vineri am fost nevoita sa raman acasa: cel mic prezenta uzuala bilunara viroza asociata mersului la gradinita. Intrucat sta prost cu antrenamentul muschilor mici ai mainii am propus sa confectionam un lant din hartie pentru pomul de Craciun. Decupam, lipim, spunem povesti si ne antrenam.

Prima hartie supusa acestui tratament (reciclam intens!) a fost un pliant al reprezentantilor PSD care ne imbia sa-i votam la europarlamentare. Rosu intens, numai bun pentru Craciun! Copilul ma intreaba serios: "Auzi, dar nu se supara Mosul ca impodobim bradul cu hartia pe care scrie PSD?"

Chiar asa, s-o supara?

Zi grea

Este greu sa spui NU, atunci cand cunosti consecintele negatiei.

Este greu sa iei decizii atunci cand deciziile tale ii afecteaza dramatic pe cei din jurul tau.

Este greu sa accepti ca atat copii cat si parintii nu sunt precum heruvimii, imateriali si lipsiti de sexualitate, ci sunt persoane dotate cu capacitatea de a rationa independent, de a iubi si uri, de a lua decizii independent de vointa ta.

Este greu sa-i faci pe altii sa creada in tine, doar pentru ca tu crezi.

Este atat de greu uneori sa supravietuiesti. Si este atat de frumos cateodata sa traiesti!

Astazi este marti 13 si din pura coincidenta a fost o zi proasta. Maine este miercuri 14 si va fi ok.

Replici

"Azi mi-am facut o noua prietena la gradinita: Motoasca o cheama. Maine vreau sa ma insor cu ea!"

"Nu vrei sa mai astepti putin, sa va cunoasteti mai bine?"

"Pai ne cunoastem: Ea imi zice mie Cristi, eu ii zic ei Motoasca..."

Enervante

Cele mai enervante lucruri pe care le experimentez zilnic sunt:

• Bormasinile din apartamentele vecine. Nu cred ca trebuie sa detaliez, dar zgomotul acesta este pur si simplu un imn urban.
• Plansul isteric de copil, indiferent de provenienta acestuia. Mi se trage din copilaria timporie a odraslei proprii, care a avut un stil aparte de a relationa cu lumea inconjuratoare.
• Oamenii fara curaj. Cu atat mai rau cand iti sunt apropiati.
• Oamenii euglena, adica fara coloana vertebrala, constiinta, preocupari, ceva care sa-i treaca macar la categoria vertebrate. Astia nu au cum sa fie apropiati.
• Lipsa de logica in cele mai comune situatii. Se pare ca este o caracteristica a neamului romanesc. Mai nou nu inteleg daca tot ai facut efortul sa mergi cu deseurile pana la containarele de reciclare, de ce nu poti sa constati ca PET-urile nu intra pe orificiul de la hartie si invers.
• Lipsa de bun-simt. De asemenea mi se pare o caracteristica romaneasca. Calc zilnic in fecale de caine pe trotuar, trebuie sa suport constant nesimtenia altora care, culmea, sunt si extrem de protestatari.

E o lista lunga si n-am sa o finalizez. Sper sa incep sa si tai la un moment dat pe cele care pot fi schimbate. Ma indoiesc ca urmatoarele generatii de bebelusi nu vor mai plange, dar poate ca vor invata sa recicleze.

Antreprenoriale

Am ales antreprenoriatul pentru ca la un moment dat mi s-a parut singura optiune. Nu am facut-o pentru ca eram sigura de ceva anume, ci tocmai pentru ca nu eram sigura de nimic. Nu am riscat, pentru ca nu aveam ce.

Pe plan personal, m-am gandit ca imi voi putea organiza timpul asa cum vreau si ca voi lua deciziile pe care eu le cred potrivite, suportand evident consecintele aferente. Asa se intampla acum: nu dau nimanui socoteala cand ma decid sa merg la coafor, ascult dar nu sunt obligata sa respect indicatiile altora. Totusi timpul liber este din ce in ce mai putin, deciziile din ce in ce mai critice.

Antreprenoriatul este infinit mai greu decat pare: trebuie sa stii 1000 de lucruri in plus fata de ceea ce stiai, trebuie sa poti de 1000 de ori mai mult, trebuie sa te descurci de 1000 de ori mai bine. Trebuie sa ai raspuns la orice intrebare, sa fii un bun consultant, vanzator, promotor al produselor/ serviciilor tale, trebuie sa fii contabil, inginer IT, recrutator si multe altele in functie de domeniul ales.

Si mai presus de toate, nu poti lasa nicicand garda jos, intrucat sunt sanse mari sa ramana acolo.

Inainte sa ma apuc de treaba ma gandeam la business plan, la piata target, la metode de promovare, la contract, oferte, site corporate, numar de angajati... Nu m-am intrebat niciodata daca as putea domestici orgoliul meu urias in favoarea relatiilor de afaceri, daca m-ar lua sau nu palpitatiile cand sumele datorate la stat lunar sunt echivalentul salariului anterior pe un cincinal sau cum as reactiona la prima demisie care ma priveste pe mine ca antreprenor, nu ca Manager HR. Din fericire raspunsurile de atunci ar fi fost favorabile... Dar daca nu?

Curaj, pasiune, know-how in domeniul ales si creativitate maxima intrucat e dificil sa inovezi un domeniu in mileniul curent, curaj; cam astea ar fi calitatile unui antreprenor. La business-plan, la partea strategica, puteti capata ajutor. Pasiunea, curajul si creativitatea sunt insa imposibil de substituit.

Eu invit pe cei interesati la antreprenoriat. Nu de alta dar se zice ca o economie sanatoasa de bazeaza pe un procent anume de companii care falimenteaza. Cu cat mai multi, cu atat mai sanatoasa devine economia si cu atat mai putine sanse au antreprenorii mai vechi sa fie pe lista neagra.