Am ales antreprenoriatul pentru ca la un moment dat mi s-a parut singura optiune. Nu am facut-o pentru ca eram sigura de ceva anume, ci tocmai pentru ca nu eram sigura de nimic. Nu am riscat, pentru ca nu aveam ce.
Pe plan personal, m-am gandit ca imi voi putea organiza timpul asa cum vreau si ca voi lua deciziile pe care eu le cred potrivite, suportand evident consecintele aferente. Asa se intampla acum: nu dau nimanui socoteala cand ma decid sa merg la coafor, ascult dar nu sunt obligata sa respect indicatiile altora. Totusi timpul liber este din ce in ce mai putin, deciziile din ce in ce mai critice.
Antreprenoriatul este infinit mai greu decat pare: trebuie sa stii 1000 de lucruri in plus fata de ceea ce stiai, trebuie sa poti de 1000 de ori mai mult, trebuie sa te descurci de 1000 de ori mai bine. Trebuie sa ai raspuns la orice intrebare, sa fii un bun consultant, vanzator, promotor al produselor/ serviciilor tale, trebuie sa fii contabil, inginer IT, recrutator si multe altele in functie de domeniul ales.
Si mai presus de toate, nu poti lasa nicicand garda jos, intrucat sunt sanse mari sa ramana acolo.
Inainte sa ma apuc de treaba ma gandeam la business plan, la piata target, la metode de promovare, la contract, oferte, site corporate, numar de angajati... Nu m-am intrebat niciodata daca as putea domestici orgoliul meu urias in favoarea relatiilor de afaceri, daca m-ar lua sau nu palpitatiile cand sumele datorate la stat lunar sunt echivalentul salariului anterior pe un cincinal sau cum as reactiona la prima demisie care ma priveste pe mine ca antreprenor, nu ca Manager HR. Din fericire raspunsurile de atunci ar fi fost favorabile... Dar daca nu?
Curaj, pasiune, know-how in domeniul ales si creativitate maxima intrucat e dificil sa inovezi un domeniu in mileniul curent, curaj; cam astea ar fi calitatile unui antreprenor. La business-plan, la partea strategica, puteti capata ajutor. Pasiunea, curajul si creativitatea sunt insa imposibil de substituit.
Eu invit pe cei interesati la antreprenoriat. Nu de alta dar se zice ca o economie sanatoasa de bazeaza pe un procent anume de companii care falimenteaza. Cu cat mai multi, cu atat mai sanatoasa devine economia si cu atat mai putine sanse au antreprenorii mai vechi sa fie pe lista neagra.
Wednesday, July 11, 2007
Friday, June 15, 2007
Serbare la Grupa Mica B
Zilele trecute (mai exact pe 12 iunie a.c.), mare zarva mare in familie: serbarea de sfarsit de an a copilului. Intrucat trebuia sa improvizam costum de trandafir purtabil si care sa-i convina, am imbinat cu drag traditionala ie + clop, cu modernele bermude Kenvelo si adidasi Nike. La ele am asortat un imens trandafir. Fabulokitch!
Ma uitam la noi parintii, cum am reactionat la provocarea de a ne costuma copiii in flori. Unii au cumparat costume gata facute (al meu copil mi-a replicat ca cel de trandafir este hidos - recunosc ca era...), altii au improvizat cum s-au priceput mai bine. Nu cred ca a intrat la capitolul criterii si comoditatea. Personal mi-a placut gladiola, era sa ne lase pe toti fara ochii din dotare!
Tot carcotesc la adresa sistemului de invatamant si a ramanerii lui in forma extrem de traditionalista. Trebuie sa recunosc ca am fost foarte impresionata de serbare: a fost organizata dupa toate regulile artei. Au avut cortina, sala impodobita mai ceva ca la teatru, pamatufuri de majorete si mult entuziasm. 
Ce au invatat copiii din toata treaba asta? Si-au stimulat memoria, au invatat sa lucreze in echipa, au invatat sa-si astepte randul (a fost haios pustiul care de plictiseala in timp ce altii recitau s-a apucat sa se joace cu fermoarul de la pantaloni - ajunsese la ceva alb tot scotocind...), si-au dezvoltat simtul ritmic si capacitatea de a-si coordona miscarile. Ce au invatat parintii? Ca in fiecare copil se ascunde o serie de calitati pe care uneori nu au timpul sau disponibilitatea de a le descoperi.
Ma uitam la noi parintii, cum am reactionat la provocarea de a ne costuma copiii in flori. Unii au cumparat costume gata facute (al meu copil mi-a replicat ca cel de trandafir este hidos - recunosc ca era...), altii au improvizat cum s-au priceput mai bine. Nu cred ca a intrat la capitolul criterii si comoditatea. Personal mi-a placut gladiola, era sa ne lase pe toti fara ochii din dotare!Tot carcotesc la adresa sistemului de invatamant si a ramanerii lui in forma extrem de traditionalista. Trebuie sa recunosc ca am fost foarte impresionata de serbare: a fost organizata dupa toate regulile artei. Au avut cortina, sala impodobita mai ceva ca la teatru, pamatufuri de majorete si mult entuziasm. Ce au invatat copiii din toata treaba asta? Si-au stimulat memoria, au invatat sa lucreze in echipa, au invatat sa-si astepte randul (a fost haios pustiul care de plictiseala in timp ce altii recitau s-a apucat sa se joace cu fermoarul de la pantaloni - ajunsese la ceva alb tot scotocind...), si-au dezvoltat simtul ritmic si capacitatea de a-si coordona miscarile. Ce au invatat parintii? Ca in fiecare copil se ascunde o serie de calitati pe care uneori nu au timpul sau disponibilitatea de a le descoperi.Friday, June 8, 2007
Puiul de somn, instalatorul si soarta
De ce intotdeauna cand crezi ca nu mai ai timp nici sa respiri, apare ceva critic? De exemplu o teava sparta care pune in pericol integritatea tavanului vecinului care locuieste mai jos cu un etaj?
Astfel trebuie sa chemi instalatorul, cea mai interesanta specie profesionala: QI exact cat ii trebuie, logoree asortata cu miros tare si multa mizerie la final, chiar daca trebuie schimbat doar un surub. Unul stiu, dar serios, nu ca altii! Vine intotdeauna in jurul orei 23 desi solicitarea este facuta pe la 17,00. Face diagnoza asemeni unui profesionist si afla care-i necesarul de materiale. Pleaca dupa furtun, uita surubelnita. Se intoarce, dar ia cheia de 7 in loc de aia de 18. Vorbeste jumate de ora despre importanta operatiunii, in timp ce se invarte in jurul chiuvetei. Isi injura breasla (niste betivi domnule!), pe cel care a montat furtunul si precedentul client ca nu i-a dat de baut.
Am invatat ceva din asta (de, orice experienta duce la invatare): sa nu mai aud chiar tot ce mi se spune, dar sa dau din cap constant ca altfel trebuie sa interactionez vorbind si ar fi greu de infranat instinctul de a spune la randu-mi ceva de breasla, sa dorm cu ochii deschisi si totusi sa fur si ceva meserie. Poate data viitoare nu mai e nevoie de meserias. Deja stiu sa schimb flotorul, robinetii si garniturile. Cu tevile e mai greu, da' cu pexalu' merge!
Astfel trebuie sa chemi instalatorul, cea mai interesanta specie profesionala: QI exact cat ii trebuie, logoree asortata cu miros tare si multa mizerie la final, chiar daca trebuie schimbat doar un surub. Unul stiu, dar serios, nu ca altii! Vine intotdeauna in jurul orei 23 desi solicitarea este facuta pe la 17,00. Face diagnoza asemeni unui profesionist si afla care-i necesarul de materiale. Pleaca dupa furtun, uita surubelnita. Se intoarce, dar ia cheia de 7 in loc de aia de 18. Vorbeste jumate de ora despre importanta operatiunii, in timp ce se invarte in jurul chiuvetei. Isi injura breasla (niste betivi domnule!), pe cel care a montat furtunul si precedentul client ca nu i-a dat de baut.
Am invatat ceva din asta (de, orice experienta duce la invatare): sa nu mai aud chiar tot ce mi se spune, dar sa dau din cap constant ca altfel trebuie sa interactionez vorbind si ar fi greu de infranat instinctul de a spune la randu-mi ceva de breasla, sa dorm cu ochii deschisi si totusi sa fur si ceva meserie. Poate data viitoare nu mai e nevoie de meserias. Deja stiu sa schimb flotorul, robinetii si garniturile. Cu tevile e mai greu, da' cu pexalu' merge!
Thursday, May 24, 2007
Lista meseriilor care nu-s pentru mine
Le voi enumera doar pe cele onorabile, restul se exclud din start.
1. Orice implica vehicule de condus: taximetristi, conducatori ratb, camionagii,... Pe langa faptul ca as plati la asigurari mai mult decat as castiga, mi se pare dureros sa petreci atat timp in pozitia respectiva.
2. Doamnele acelea care-ti raspund cand chemi taxi. Sa vorbesti toata ziua la telefon, nu-i treaba usoara. La fel tot ce inseamna suport sau call center. Probabil ca as fi concediata dupa primul apel la care as raspunde.
3. Constructor. Doamne, cum ar arata o casa facuta de mine!....
4. Vanzator. Nu am rabdarea necesara, mi se pare aiurea sa nu vrei sa cumperi de la mine. Este chiar absurd, de ce ar trebui sa te mai conving? E vorba de mine!!!!
5. Ceva legat de showbiz. In momentul 2 ii duc pe toti la spovedit si incep sa le tin predici (siliconul provoaca nu numai bune ci si cancer, fumatul la fel!!!).
6. Jurnalist. As critica pe toata lumea si probabil as sfarsi foarte repede prin a fi ucisa!
Ce mi-ar place totusi sa fac: sa fiu bucatar, scriitor, gestionar (?) sau pictor. As mai vrea sa stiu astrologie, chiromantie (imediat ce aflu ce este) si sa am o companie care cupleaza oameni. Mi se pare relativ simplu si profitabil. Este un fel de recrutare si la asta ma pricep.
1. Orice implica vehicule de condus: taximetristi, conducatori ratb, camionagii,... Pe langa faptul ca as plati la asigurari mai mult decat as castiga, mi se pare dureros sa petreci atat timp in pozitia respectiva.
2. Doamnele acelea care-ti raspund cand chemi taxi. Sa vorbesti toata ziua la telefon, nu-i treaba usoara. La fel tot ce inseamna suport sau call center. Probabil ca as fi concediata dupa primul apel la care as raspunde.
3. Constructor. Doamne, cum ar arata o casa facuta de mine!....
4. Vanzator. Nu am rabdarea necesara, mi se pare aiurea sa nu vrei sa cumperi de la mine. Este chiar absurd, de ce ar trebui sa te mai conving? E vorba de mine!!!!
5. Ceva legat de showbiz. In momentul 2 ii duc pe toti la spovedit si incep sa le tin predici (siliconul provoaca nu numai bune ci si cancer, fumatul la fel!!!).
6. Jurnalist. As critica pe toata lumea si probabil as sfarsi foarte repede prin a fi ucisa!
Ce mi-ar place totusi sa fac: sa fiu bucatar, scriitor, gestionar (?) sau pictor. As mai vrea sa stiu astrologie, chiromantie (imediat ce aflu ce este) si sa am o companie care cupleaza oameni. Mi se pare relativ simplu si profitabil. Este un fel de recrutare si la asta ma pricep.
Tuesday, May 22, 2007
Un vot in minus
Blogosfera si presa erau pline de indemnuri pre-referendum: du-te la vot! Fa-o pentru copiii tai!
Sa-mi traiasca baiatul, tocmai pentru el nu am votat. Pentru ca atat timp cat traiesc intr-o tara in care nu exista alternative, e absurd sa invoce cineva lipsa mea de responsabilitate.
In primul rand, oamenii astia politici, cei care fac circul dar uita de paine, nu conteaza in peisaj. Vin, pleaca, alegeri, framantari, tara merge inainte cum poate ea. Legile-s tot proaste, coruptia in floare, sistemul sanitar in cadere libera, cel de invatamant sta sa se prabuseasca la randu-i. Bursa nici nu se clinteste, investitori-s tot aia; e ca in bancul cu "avem rulaj".
In al doilea rand sunt la fel de penibili toti. Bunicute sustinute de botanistii mineri, 10 case dar artistice, prostacul, dar si bolnaviorul astenic pe umarul caruia plangea un domn sensibil pe atunci cu suvita si domnul mic de statura care a facut poc la TV. Nu mai zic de proaspetii posesori de televiziuni ezoterico-crestine.
Daca initial am umblat ca bezmetica zeci de km sa votez cu Base, sambata asta am fost in parc. Evenimente ulterioare m-au convins ca am gandit temeinic. N-as fi suportat ideea ca am votat cu o persoana care foloseste, asemeni mesterilor pe care ii injur zilnic in gand (va zic sincer ca de mama lor care nu i-a educat ma iau), apelativul : Pasarica. Cu atat mai mult cu cat domnul in cauza are in dotare doua pasarele fiice + o pasare mai batrana.
Nu mai zic si de xenofobie. Sa zicem ca a fost in intimitate. Eu am un limbaj destul de colorat, taximetristul cu care m-am intalnit intamplator in zona Pache Protopopescu saptamana trecuta stie. Imi cer scuze, era un moment de maxima presiune pentru mine. Dar nu zic nici de tigani, nici nu folosesc apelativul Cocosel. Zic de soarta, de mama, de inima albastra. Drept e ca uneori rosesc si suporterii Stelei, dar nu inteleg scuza ridicola: eram in intimitate. Pot sa zic ca-l iubesc pe Hitler, iar in baie am un poster cu Ana Pauker goala daca sunt in intimitate? Tot eu sunt aceea din intimitate, tot faptele mele sunt. Daca-mi bat vecinii care prajesc ceapa sau care dau cu bormasina la ore nepermise, in intimitatea blocului meu, se cheama ca am scuze?
Asa ca, nu vreau sa mai aud de responsabilitatea sociala si vot. A fost dreptul meu sa nu il acord si mi l-am asumat. A fost modul meu de a spune tuturor celor implicati in cacealma: sa va fie rusine!
Sa-mi traiasca baiatul, tocmai pentru el nu am votat. Pentru ca atat timp cat traiesc intr-o tara in care nu exista alternative, e absurd sa invoce cineva lipsa mea de responsabilitate.
In primul rand, oamenii astia politici, cei care fac circul dar uita de paine, nu conteaza in peisaj. Vin, pleaca, alegeri, framantari, tara merge inainte cum poate ea. Legile-s tot proaste, coruptia in floare, sistemul sanitar in cadere libera, cel de invatamant sta sa se prabuseasca la randu-i. Bursa nici nu se clinteste, investitori-s tot aia; e ca in bancul cu "avem rulaj".
In al doilea rand sunt la fel de penibili toti. Bunicute sustinute de botanistii mineri, 10 case dar artistice, prostacul, dar si bolnaviorul astenic pe umarul caruia plangea un domn sensibil pe atunci cu suvita si domnul mic de statura care a facut poc la TV. Nu mai zic de proaspetii posesori de televiziuni ezoterico-crestine.
Daca initial am umblat ca bezmetica zeci de km sa votez cu Base, sambata asta am fost in parc. Evenimente ulterioare m-au convins ca am gandit temeinic. N-as fi suportat ideea ca am votat cu o persoana care foloseste, asemeni mesterilor pe care ii injur zilnic in gand (va zic sincer ca de mama lor care nu i-a educat ma iau), apelativul : Pasarica. Cu atat mai mult cu cat domnul in cauza are in dotare doua pasarele fiice + o pasare mai batrana.
Nu mai zic si de xenofobie. Sa zicem ca a fost in intimitate. Eu am un limbaj destul de colorat, taximetristul cu care m-am intalnit intamplator in zona Pache Protopopescu saptamana trecuta stie. Imi cer scuze, era un moment de maxima presiune pentru mine. Dar nu zic nici de tigani, nici nu folosesc apelativul Cocosel. Zic de soarta, de mama, de inima albastra. Drept e ca uneori rosesc si suporterii Stelei, dar nu inteleg scuza ridicola: eram in intimitate. Pot sa zic ca-l iubesc pe Hitler, iar in baie am un poster cu Ana Pauker goala daca sunt in intimitate? Tot eu sunt aceea din intimitate, tot faptele mele sunt. Daca-mi bat vecinii care prajesc ceapa sau care dau cu bormasina la ore nepermise, in intimitatea blocului meu, se cheama ca am scuze?
Asa ca, nu vreau sa mai aud de responsabilitatea sociala si vot. A fost dreptul meu sa nu il acord si mi l-am asumat. A fost modul meu de a spune tuturor celor implicati in cacealma: sa va fie rusine!
Thursday, May 17, 2007
Scrisoare de amor nebun
Draga Domnule Poteras,
Locuiesc in Sectorul 6 al capitalei de ceva vreme. Am vazut zone virane transformate de retaileri si chioscurile de unde-mi luam seminte si Cola inainte de meciuri devenind istorie. Si de curand, sub obladuirea dumneavoastra, am vazut Parcul Drumul Taberei transformat dintr-o zona verde, intr-una beige.
De cand sunteti Domnia voastra primar, pot spune ca totul s-a degradat. Dorinta noastra de conservatorism a devenit realitate: infrastructura a stat pe loc, strazile au devenit din ce in ce mai aglomerate, spatiile verzi nu mai sunt deloc asa. Vreau sa va multumesc pe aceasta cale pentru chicioasele felicitari trimise cu diverse ocazii. Sa stiti ca le-am reciclat!
Va multumim si pentru Targul de covoare romanesti (chiciose si ele) pentru care ati sacrificat niste falnici copaci din amintitul parc. Si pentru evenimentul european in care in mod suspect si fara legatura cu f-un referendum, aparea un NU si o stampila. NU ratati evenimentul! Sunteti subtil...
Va multumim pentru ca putem concura la capitolul sport extrem pentru copii cu locurile de joaca. Daca scapa din ele fara teasta sparta, cu dinti in gura si fara hepatita ne declaram niste parinti fericiti. Ma refer la numeroasele gunoaie generate de lipsa cosurilor aferente si la faptul ca leaganele din cel mai oribil metal, finisate in asa fel incat sa-ti lasi pantalonii in ele si toboganele ruginite desi au pe ele 30 de straturi de vopsea sunt plasate direct pe ciment! Inteligent! Nu exista oare niste norme in cazul asta? A... normele sunt numai pentru gradinitele particulare. La cele de stat si in locurile publice nu se aplica!
Va multumim pentru locurile de parcare de la piata. Mai ales ca sunt singurele! Va multumim pentru ca investiti nepasare si indiferenta in mersul nostru zilnic la serviciu! Personal, va multumesc din suflet ca gestionati asa de bine acest cartier, incat deja am inceput sa-mi caut apartament in Titan!
Cat mai este pana la alegeri domnule Poteras?
Cu deosebita simpatie,
Je.
Locuiesc in Sectorul 6 al capitalei de ceva vreme. Am vazut zone virane transformate de retaileri si chioscurile de unde-mi luam seminte si Cola inainte de meciuri devenind istorie. Si de curand, sub obladuirea dumneavoastra, am vazut Parcul Drumul Taberei transformat dintr-o zona verde, intr-una beige.
De cand sunteti Domnia voastra primar, pot spune ca totul s-a degradat. Dorinta noastra de conservatorism a devenit realitate: infrastructura a stat pe loc, strazile au devenit din ce in ce mai aglomerate, spatiile verzi nu mai sunt deloc asa. Vreau sa va multumesc pe aceasta cale pentru chicioasele felicitari trimise cu diverse ocazii. Sa stiti ca le-am reciclat!
Va multumim si pentru Targul de covoare romanesti (chiciose si ele) pentru care ati sacrificat niste falnici copaci din amintitul parc. Si pentru evenimentul european in care in mod suspect si fara legatura cu f-un referendum, aparea un NU si o stampila. NU ratati evenimentul! Sunteti subtil...
Va multumim pentru ca putem concura la capitolul sport extrem pentru copii cu locurile de joaca. Daca scapa din ele fara teasta sparta, cu dinti in gura si fara hepatita ne declaram niste parinti fericiti. Ma refer la numeroasele gunoaie generate de lipsa cosurilor aferente si la faptul ca leaganele din cel mai oribil metal, finisate in asa fel incat sa-ti lasi pantalonii in ele si toboganele ruginite desi au pe ele 30 de straturi de vopsea sunt plasate direct pe ciment! Inteligent! Nu exista oare niste norme in cazul asta? A... normele sunt numai pentru gradinitele particulare. La cele de stat si in locurile publice nu se aplica!
Va multumim pentru locurile de parcare de la piata. Mai ales ca sunt singurele! Va multumim pentru ca investiti nepasare si indiferenta in mersul nostru zilnic la serviciu! Personal, va multumesc din suflet ca gestionati asa de bine acest cartier, incat deja am inceput sa-mi caut apartament in Titan!
Cat mai este pana la alegeri domnule Poteras?
Cu deosebita simpatie,
Je.
Monday, May 7, 2007
Cu target, fara target
Incerc sa ma regasesc intr-un target. Revistele de femei ma asasineaza cu sfaturile despre cum sa ma imbrac, cum sa-l cuceresc (sigur ca da...), cum sa gatesc sau unde sa plec in vacanta. Cele mai plicticoase sunt cele care includ si sfaturile medicale... Deci, nu-s genul meu. Exceptie face Tabu, dar apare lunar. A... si rozul ala e prea folosit. Da, ne place rozul in exces, dar la fetitele-bebelus! Revistele de femei de azi (mai ales cele online) sunt precum agentia imobiliara Pink House de la parterul blocului: sigla roz, pereti roz, jaluzele roz, ii cheama roz...
Revistele de business ma asalteaza sa-mi bage pe gat o multime de oameni/ produse/ companii care nu au prea multe de zis, dar au un buget de marketing consistent.
Revistele de barbati ma complexeaza. Nu as putea concura nicicand cu pozele alea...
La capitolul haine/ pantofi/ ...: in orice magazin as intra, simt nevoia sa mai adaug ceva la ce probez. As mai stramta/ largi pantalonii, scurta fusta, rupe un tighel. Hainele mi se par prea ieftine sau prea scumpe, prea urate sau prea simandicoase. As mai coase 5 nasturi sau as mai rupe 2.
Ma simt aiurea! Vreau sa fiu target! Exista oare clubul femeilor care se simt excluse din politica globala de marketing?
Revistele de business ma asalteaza sa-mi bage pe gat o multime de oameni/ produse/ companii care nu au prea multe de zis, dar au un buget de marketing consistent.
Revistele de barbati ma complexeaza. Nu as putea concura nicicand cu pozele alea...
La capitolul haine/ pantofi/ ...: in orice magazin as intra, simt nevoia sa mai adaug ceva la ce probez. As mai stramta/ largi pantalonii, scurta fusta, rupe un tighel. Hainele mi se par prea ieftine sau prea scumpe, prea urate sau prea simandicoase. As mai coase 5 nasturi sau as mai rupe 2.
Ma simt aiurea! Vreau sa fiu target! Exista oare clubul femeilor care se simt excluse din politica globala de marketing?
Subscribe to:
Posts (Atom)
About Me
- Valentina Neacsu
- Ma impart intre zona de HR in care profesez (nu consider ca in Romania este inca o industrie) si intre viata mea personala fascinant de banala. Gasiti aici coordonatele fascinantei banalitati; coordonatele vietii profesionale sunt localizate altundeva.