Comutativitatea, muzica, acuarela si martisorul

"Am invatat un dans la gradinita. Dar melodia e cam comutativa, asa: Mama are fata mare, fata mare are mama..."

Se poate: si cantecele pot fi comutative!

"Ti-am facut un martisor la gradinita. Sunt sigur ca o sa-ti placa. Numai sa nu-l porti, ca se cam ia culoarea!"

Bunele intentii scuza chestiile mai putin reusite.

Cu cantece comutative si martisoare pictate cu acuarela ce se curata, dar si cu suflet ce se pastreaza, vine pentru mine primavara. La fel de frumos sa vina si pentru voi!

Neputinta de a scrie, putinta de a rade.

Acelasi refren, aceeasi placa pe care deja nu o mai neg: criza, somaj, concedieri si ceea ce ramane dupa, despresie pre/post/in criza.

Ce mai poti scrie acum? Citesc ziarele si deja redundanta a devenit agasanta. Ce articole, ce posturi pe blog, ce stiri? Aceleasi, cu concedieri, profituri scazand, oameni care-si pierd painea si altele la fel? Ce folos au? Despre ce altceva poti vorbi? Cum poti explica unui om, care a ramas fara job si are rate la banca, faptul ca fericirea sta in lucruri simple? Desi sta... Cum ii poti spune ca in aceste situatii are nevoie de putere si intelepciunea de avedea oportunitati? Desi are...

In aceste momente ma omoara neputinta. Neputinta de a privi lucrurile cu optimism, neputinta de a ma adapta unor conditii pe care inca nu le simt, neputinta de a scrie despre asta. Din fericire, neputinta aceasta este dublata de o putinta dubla data de familie, de apropierea copilului si de umorul sau perpetuu. Daca totusi in decembrie va trebui sa explic cum e cu criza globala si Mos Craciun?

Recapatandu-mi (totusi) tonul optimist imi voi expune, in vazul tuturor, optiunile profesionale, indrumad pe cei in depresie sa faca la fel:

1. Sigur ca in criza vor ramane oameni extraordinari de bogati, care au copii. Calificarea si experienta ma recomanda ca pe o bona excelenta.
2. Gatesc binisor. As putea fi bucatareasa la o cantina ceva.
3. Am un petec de pamant. Nu spui ce, dar niste plante anume vor avea mare cautare.
4. Pot avea grija de batrani. Intotdeauna am avut trecere la cei in varsta.
5. Pot scrie romane nerecomandabile celor cu dinti sensibili datorita continutului mare de zahar. Fuga de realitate va creste consumul de telenovele si chestii adiacente. As putea face chiar un blog de tipul asta...

Hei, sunt chiar calificata sa trec de criza asta!

De ce nu voi mai cumpara brad in ghiveci?

Cuprinsa de fiorul ecologic si de un pragmatism acut, am decis ca anul acesta bradul familiei sa fie unul cu radacina, pamant, ghivechi si accesorii aferente. Mi-am impus relativ usor ideea in fata celorlalti, argumentul final fiind acela ca, la finalul sarbatorilor in loc sa aruncam un brad uscat, vom planta mandretea de copac in curtea casei.

Intrucat suflarea masculina a familiei s-a conformat, vineri dimineata s-a purces cu mic cu mare la a achizitiona planta cu pricina de la un magazin specializat. S-a ales un brad frumos (o brad frumos!) si a aparut prima surpriza: un brad de 1,50 m are nevoie de un ghiveci de 110 kg. Nu pare mult, pana nu incerci sa ridici obiectul cu pricina. Caci un brad de 1,50 + ghiveci + pamant = mult prea mult.

Iata deci a doua surpriza: doi adulti destul de puternici nu au fost in stare sa urneasca ciubarul din loc. A fost nevoie de 5 persoane vanjoase sa duca planta la etajul 8 al blocului in care (inca) locuim. A treia surpriza: cu tot cu transport bradul in ghiveci a costat fix cat 10 brazi fara ghiveci.

Acum lucrurile arata cam asa: in living troneaza un recipient de 100 si ceva de kile, negru si greu de ascuns, covorul a fost mutat, dand senzatia unei geometrii suspecte, iar accesul la cateva dulapuri este interzis intrucat desi a fost pus pe un suport cu roti, tocmai pentru a fi mobil, acesta a cedat sub greutate si a fost proptit cu niste carti din biblioteca.

Nu stiu daca dupa Craciun vom avea calmul necesar mutarii lui in gradina cu pricina. Nu stiu daca pana atunci nu cumva bradul va ajunge cu tot cu ghiveci, suport si carti la vecinul de dedesubt. Un lucru stiu clar: mi-e tare mila sa-i pun globuri si mai ales instalatii luminoase care i-ar putea dauna. Momentan are doar un Pinocchio de lemn primit de curand cadou.

Iata de ce la anul bradul familiei va facut din hartie creponata. Mai putin chin si tot ecologic se va chema ca este!

Precizare de ianuarie: bradul a trecut prin doua dezinsectii, intrucat s-a umplut de niste gaze ciudate (un fel de paianjeni). Si, desi a fost despodobit, bradul este inca in casa...

Ajutor pentru cei incercati

Problemele proprii par intotdeauna cele mai arzatoare si stresante. Pana cand te lovesc cu putere problemele altora:

Roxana si George puteau fi parinti cu probleme normale ca noi toti: copilul nu doarme, face febra, il dor gingiile. Incercarea lor este insa mult mai mare, intrucat Alex, in varsta de 1 an si 4 luni are, din cauza unei cuple medicale, tetrapareza spastica.
Sunt insa optimisti, intrucat au gasit o clinica in Ucraina care ii ofera lui Alex sanse de recuperare. Totusi fiecare sedinta costa 3000 de Euro, bani pe care nu ii au, iar urmatoarea programare este pe 11 februarie 2009.

Daca vreti sa-i ajutati pe Roxana, George si Alex, puteti depune bani in conturile:

RO45RNCB0667025549180001 - ROLBANCA COMERCIALA ROMANA – sucursala Oltenitei, nr. 240 POSESOR CONT: Tutunaru George Alin, CNP 1800222430041sau in contul

RO18RNCB0667025549180002 - EURBANCA COMERCIALA ROMANA – sucursala Oltenitei, nr. 240 POSESOR CONT: Tutunaru George Alin, CNP 1800222430041

Daca doriti mai multe informatii, nu ezitati sa ma contactati pe mail la valentina[at]itex.ro Va pot pune la dispozitie povestea lui Alex pe larg si alte date de contact ale parintilor.

Post-vacanta

Fuse, fuse si se duse! Mii de kilometri cu masina (Italia dus-intors, apoi Grecia asisderea), timp suficient pentru introspectii, ganduri negre si albe, conversatii, planuri, analize.

Italia a fost o surpriza placuta. Lido di Jesolo este o statiune cosmopolita, numai buna de mers cu familia. Hotelul a fost cochet, cu servicii de exceptie. Marea - curata, plaja la fel.

Grecia m-a dezamagit. Nu Grecia in sine, care are numeroase colturi de istorie si mici paradisuri inca nevizitate de mine, ci hotelul la care am fost si anul trecut. Se pare ca in turism un an conteaza al naibii de rau...

Cand ne-am intors din Italia, nu aveam curent. Cauza: doua facturi neplatite. "Asa se intampla atunci cand nu exista responsabilitati clare" - am comentat eu. Noroc ca debransarea a fost facuta finut...

Cand ne-am intors din Grecia, niste vietati taratoare isi facusera colonie intr-o punga de stafide. "Asa se intampla cand doamna casei are cariera" - au comentat altii.

Victimele colaterale ale vacantei:

Pestii. Hraniti, oxigenati, filtrati (ultimul calificativ se refera la apa din acvariu) si totusi decedati. De dor, am concluzionat in unanimitate.

Prietenii. Au fost nevoiti sa toarne si anume betonul mort (nu ca as cunoste semnificatia) la fundatia casei ce va sa fie a noastra. Cum nu-i lucru simplu, vor primi cadou o placuta la intrarea in casa: "Pe cand noi ne bronzam pe plaja, ei se insolau pe santier. Respect si vesnica dedicare!"

Carevasazica, n-a fost usor. Numaram acum zilele pana la iarna...

Decizie proprie si personala

Indelungi dezbateri cu mine insami, management al conflictului ratiune versus simtire, senzatie de pierdere, desi justificata era una de castig. Gata, au luat toate sfarsit.

Incepe o noua era a mea: cea in care romantismul va fi inlocuit de pragmatism, in care perceptia negativa pe care o acord conceptului numit moneda se schimba intr-una pozitiva, in care micro devine macro. Asta deaorece am realizat brusc ca afacerile nu se fac pentru distractie ci se fac pe bani, ca banii nu-s ochiu' dracului ci sunt necesari dezvoltarii, ca ceva mic va ramane mic daca nu ai zvacul de a-l creste.

Am constatat in ultima perioada ca desi ma cred o curajoasa, m-am lasat coplesita de frica de esec, ca desi ma cred independenta ma raportez frecvent la altii. Nu bun!

Asa ca m-am aruncat din nou in apa adanca, desi inca nu am invatat cum se inoata corect, punand si de aceasta data pariu cu mine ca nu ma voi ineca. Pana acum am tot castigat si chiar daca voi pierde, macar stiu ca am incercat.

Wish me luck! Desi nu despre noroc este vorba in propozitie...

Activitati recente:

Ma dau pe Twitter. O jucarie amuzanta dar enervanta.

Mi-am descoperit reale veleitati de vanzator. Stiam eu ca sunt ascunse undeva si iata ca am dat de ele.

Nu dorm. Nu stiu de ce, poate pentru ca am intrat intr-un cerc vicios: cafea, cafea, cafea ziua, nesomn noaptea, asadar cafea, cafea, cafea ziua.

Ma gandesc la trecut si ma sperii. Ma uit spre viitor si ma ia groaza.

Am constatat ca pot sa-mi fac singura haine noi, spalandu-le pe cele vechi fara a respecta instructiunile. Am astfel un nou tricou roz (era alb) si o noua rochie maron (era culoarea bronzului). Se cheama ca m-am facut creator de moda?!?