M-am cautat prin doftori...

Ingrozita fiind de povestea Ralucai si de toate comentariile de dupa, m-am gandit sa iau in serios avertismentele pe care mi le da propriul meu corp. Asadar pentru ca ma omora o durere de gat, m-am prezentat la cabinetul doctorului ORL-ist.

Intrebari de rutina, uitat in toate gaurile capului, dupa care diagnosticul vine ca o gluma proasta: aveti gastrita, trebuie sa o tratati sa nu faceti ulcer. ????? Cum naiba, sunt la ORL, nu? Gastrita?????

Dap. Am gastrita, trebuie sa manac regim si sa ma tratez. Culmea e ca ORL-ista avea un teanc de foi printate cu regimul de viata si mai ales cel alimentar, semn ca pune destul de des acest diagnostic.

Adio doi biscuiti mancati in fuga precum ieri si adio cafea pe somacul gol!

Aveti deci grija, daca va doare gatul s-ar putea sa aveti gastrita.

Noi abordari

Plimbandu-ma intr-unul din parcurile capitalei am fost abordata de un tanar cu o agenda in mana. "Nu doriti niste servicii de internet?" "Nu, multumesc, sunt in drum spre piata, poate gasesc acolo mai proaspete!"

Cine l-o fi trimis pe bietul om in parc sa concureze cu doamnele care impart reviste cu continut religios? Oare isi inchipuie ca asa se vand serviciile?

Oricum, ca sa atingi succesul trebuie sa treci prin umilinta. Daca procentele sunt direct proportionale, ii prevad tanarului o cariera implinita!

Circ avem. Paine?

Valva mare! De cateva luni se vorbeste despre asta, ieri s-a intamplat. L-au suspendat pe Base!

Reactii:

"Ce face poporul, nu poate desface parlamentul!" Ei ba nu! Pai parlamentul nu tot de popor e facut?

"Demisia, demisia!" striga Tariceanu. Si tu Brutus? Nu cumva si tu ai promis-o la randu-ti, uitand apoi de ea mai abitir decat de fostele neveste?

"Inca sunt presedinte!" Vocea disperarii si a neputintei sunand in fata a 100 de oameni stransi in graba de SRI, care mai de care mai catranit (daca aveam comert in certificatul de inregistrare al firmei le-as fi vandut seminte). Cu fetele dupa el (Fata mea este model!) incearca o ultima zvacnire. Trist...

"Basescu este un securist!" ne zice Felix. Pe bune? Rusine sa-i fie!!! Dar tu de unde stii?

Vadim a fost chiar haios. Umorul sau spumos ca sampania de Panciu m-a speriat de moarte. Ce-ar fi daca... Doamne Fere!!!

Penibil si ucigas al sperantei. Uitam de tot ce ne doare si ne grabim sa ne punem de o parte sau alta a baricadei.

Circ avem zilnic. Dar unde-i painea?

Exercitiul democratiei

Il suspenda sau nu, demisioneaza sau nu? Nu e vorba de Olaroiu ci de cel mai mare, de ne conduce pe toti.

Oricum ar fi, tot cu Basescu ramanem. Iar eu cred ca nu un Basescu ne trebuie noua. Ne-a aburit la alegeri cu simtul umorului si tusa umana, cu apropierea fata de individ si accentul pus pe probleme cu adevarat arzatoare, lasandu-ne sa credem ca este opusul lui Ceausescu.

Noua insa ne trebuie chiar un Ceausescu, un regim totalitar care sa ne spuna cat salam avem voie sa mancam, cat sa ne uitam la televizor si pe cine sa alegem. Altfel intram in criza si incepe agitatia inutila: eu cu cine votez? eu ce sa mananc? eu ce sa fac in viata? Nu era bine cand mancam salam cu soia? Acum nici soia nu mai era ce a fost... Nu era bine cand ratia era de 0 piine? Acum tindem sa devenim obezi. Nu era mai bine cand cariera noastra era ce era, nu ce ne-am fi dorit noi? Acum suntem someri cu patalamale!

Nici Basescu, nici macar Napoleon nu ne pot scoate acum din hazna. Pentru ca am fost invatati sa asteptam la altii rezolvarea in timp ce noi stam pe margine si carcotim. Rezolvarile nu trebuie sa aiba culoare sau functie politica, religioasa, manageriala! Invatati-ne sa gandim simplu si pragmatic si avem deja o prima rezolvare!

Publicitate!

"Iubito, iti dau si un mail pe tema asta: trebuie sa te fardezi sa te duci la shopping, sa te distrezi..."

"Iubitule, ti-am pus si pe frigider un bilet: trebuie sa te duci la bere cu baietii, la sala..."

Viata e plina de detalii, in concluzie. Noroc cu oferta salvatoare!

Asa suna reclama radio la masina cu buburuze in ea. Pe langa faptul ca mi se pare foarte suparator sa mi se spuna ca trebuie sa ma fardez, mai ceva mi se pare diferenta de stil. Au facut cei de la agentia de publicitate un studiu prin care au constatat ca barbatii dau emailuri iar femeile trimit bilete prin porumbei? Ca sa nu mai spun ca pana ajunge omul acasa sa se uite pe frigider, deja berea e in acceasi forma de agregare dar in alt recipient si pana ajunge ea sa-si citeasca emailul, deja portarul, taximetristul si doi vecini au orbit!

Cand publicitatea radio nu va mai suna precum o musca mare si verde intr-o zi calduroasa de vara cu siguranta ca radiourile nu vor mai trebui sa-si plateasca ascultatorii pentru un strop de audienta!

Te vezi la stirile PRO TV

Am vazut aseara la stirile orei tarzii un renumit head-hunter, un fel de Cristian Andrei al recrutarii, pe D-l Butnoiu. Si se facea ca ne arata acesta cum se face hedhanting la TV, cu un candidat speriat, imbracat la costum, ramas probabil fara job, atat timp cat nu-i era frica ca-l vede sefu' la striri si un calculator performant avand in dotare o aplicatie cu interfata prietenoasa (era cu galben).

Serios acum D-le Butnoiu! Respect pentru numele creat, dar nu mai mintiti poporul cu televizorul! Ce ne-ati aratat dvs acolo: cautarea intr-o baza de date si un interviu relaxat zica-se, desi biroul ala mare si gol arata a sala de judecata, se cheama tentativa de publicitate. Si inca una urata! La fel de urata ca cea din articolul despre head-hunting in care va plangeati de neseriozitatea tinerilor care nu vin la interviu. Pai ce, si juniorii se vaneaza?

Trebuie sa dau de DD si sa testez tehnic un candidat in direct. O clarvazatoare stie cineva, ca as vrea sa-i si prevedem trecutul omului?

Ecologia autohtona

Avem una dintre cele mai poluate capitale. Speranta noastra de viata este cu 5 ani mai mica. Toate campaniile ne lasa reci, intrucat am vazut puterea revolutiei si desumflarea de dupa. Ne doare la basca de faptul ca spre deosebire de noi, copiii nostri se imbolnavesc de 5 ori mai mult si de 10 ori mai repede.

Cuprinsa de panica ecologista, iata pentru ce m-as bate, la propriu, cu concetatenii mei:

Pentru cainii care isi fac, incurajati de stapan, nevoile pe unde apuca. Sa nu faca prostata mititeii... Normal ca stapanul are obrazul prea fin si bunul simt prea absent sa stranga resturile organice. Nu ma luati ca-s biodegradabile, sunt si pline de microorganisme pe care le ducem pe talpi acasa! La categoria asta m-as bate cu gardienii din Parcul Moghioros care nu ma lasa sa merg pe iarba cu copilul, desi domnii cu caini au voie sa faca asta. Urmeaza sa vedem langa cortul imens situat pe iarba de unde se vand covoare (?) un semn cu "Interzis copiilor!"

Pentru si cu oamenii de orice varsta, sex, statut social, care arunca gunoaie in natura. Parcurile sunt pline de PET-uri, Delta la fel. Stiu ca cei sapte ani de acasa nu se mai recupereaza in veci, dar se poate incerca cu lucruri simple! Din aceasta categorie, preferatii mei sunt adultii care isi cearta copiii pentru resturile aruncte, dar nu le recupereaza pentru a le duce acolo unde le este locul.

M-as mai bate cu Primaria, guvernul, Iliescu, Basescu, ..., ca nu ne dau sansa de a recicla. Unde sa duc PET-urile, unde duc sticla si unde hartia colectata? La capitolul metale stam bine datorita reprezentantilor minoritatii cu simt civic care urla dimineata: "Fiare vechi, fiare vechi luam!" Tot cu domnii de ne conduc cu atata cinste m-as bate (are cineva idee de unde se cumpara mitraliere?) pentru ca au distrus padurile care inconjurau Bucurestiul pentru ca niste oameni sarmani sa aiba locuri de case, pentru ca au distrus lacurile din cauza acelorasi oameni sarmani care si-au construit case cu deversarea resturilor de tot felul in lacul proprietate personala (iacs, la nasul lor...) si pentru ca distrug spatii verzi in favoarea parcarilor, fara sa le replanteze acolo unde pot. Tot cu ei din cauza lipsei pistelor pentru biciclete/ role. Toate capitalele care se respecta au asa ceva! Si pentru ca transportul in comun este inca un cosmar, nefiind accesibil decat celor cu nervi foarte tari si lipsa de claustrofobie. Cred ca vara si sinuzita ajuta mult, dar asta este alta problema (tot ecologica).

Cred ca am stofa de Don Quijote... Cine se bate alaturi de mine? Gasim noi o forma de violenta/ virulenta unanim acceptata!

Lalele, lalele...

Plimbati-va in zilele astea insorite prin Cismigiu! Arata senzational, plin de lalele multicolore...

Nevoia de repere fixe

Mi se pare ca am intrat intr-o tornada a schimbarii. Zilnic instrumentele mele de lucru capata noi functionalitati sau noi aspecte. Toata lumea e obsedata sa schimbe ceva: infatisarea, numele (?), jobul, meseria, casa, portofelul. Vin la serviciu trecand printr-un puhoi de masini, oameni si senzatii. Copilul imi creste constant (ar fi culmea/ nefiresc/ absurd sa nu o faca). Sunt bombardata de un morman de informatii abracadabrante. Toti in jurul meu alearga si-mi dau o senzatie acuta de oboseala de parca as alerga alaturi de ei.

Poate ca am imbatranit si caut acel reper stabil care sa-mi dea senzatia de confort. Lumea asta o ia razna rau! Mi-e dor de napolitanele Kukuruku si de ouale Kinder care erau oua nu pasta. Mi-e dor deja de revista Cariereonline verde si de Bestjobs fara butoane portocalii. Mi-e dor de telefonul meu Nokia 6110 care nu facea poze, dar imi amintea aniversarile celor dragi (am o mica problema de memorare a datelor). Imi doresc sa trec printr-o luna a cartitei (va aminititi filmul?) in care totul sa ramana constant in jurul meu. Preferabil sa fie week-end!

Nu ma pot abtine...

Cand n-am chef de treaba, cand sunt furioasa, cand am ceva de zis, trebuie sa scriu cu voce tare. Asta este mica mea problema. Probabil ca voi ajunge sa scriu pe zeci de bloguri care au ca target fiecare statut asumat de mine la acest moment: mama ("Cum sa imblanzesti micii monstri"?) sotie ("Neveste Disperate"?), fiica (trebuie sa fie ceva despre boli), nora ("Vodoo"?), gospodina (serialul enuntat deja dar in varianta americaneasca),vecina, angajata, administrator unic...

Asadar voi scrie cu voce tare. Tineti aproape! (nu e trade-mark, nu?)