Vineri am fost nevoita sa raman acasa: cel mic prezenta uzuala bilunara viroza asociata mersului la gradinita. Intrucat sta prost cu antrenamentul muschilor mici ai mainii am propus sa confectionam un lant din hartie pentru pomul de Craciun. Decupam, lipim, spunem povesti si ne antrenam.
Prima hartie supusa acestui tratament (reciclam intens!) a fost un pliant al reprezentantilor PSD care ne imbia sa-i votam la europarlamentare. Rosu intens, numai bun pentru Craciun! Copilul ma intreaba serios: "Auzi, dar nu se supara Mosul ca impodobim bradul cu hartia pe care scrie PSD?"
Chiar asa, s-o supara?
Monday, November 26, 2007
Tuesday, November 13, 2007
Zi grea
Este greu sa spui NU, atunci cand cunosti consecintele negatiei.
Este greu sa iei decizii atunci cand deciziile tale ii afecteaza dramatic pe cei din jurul tau.
Este greu sa accepti ca atat copii cat si parintii nu sunt precum heruvimii, imateriali si lipsiti de sexualitate, ci sunt persoane dotate cu capacitatea de a rationa independent, de a iubi si uri, de a lua decizii independent de vointa ta.
Este greu sa-i faci pe altii sa creada in tine, doar pentru ca tu crezi.
Este atat de greu uneori sa supravietuiesti. Si este atat de frumos cateodata sa traiesti!
Astazi este marti 13 si din pura coincidenta a fost o zi proasta. Maine este miercuri 14 si va fi ok.
Este greu sa iei decizii atunci cand deciziile tale ii afecteaza dramatic pe cei din jurul tau.
Este greu sa accepti ca atat copii cat si parintii nu sunt precum heruvimii, imateriali si lipsiti de sexualitate, ci sunt persoane dotate cu capacitatea de a rationa independent, de a iubi si uri, de a lua decizii independent de vointa ta.
Este greu sa-i faci pe altii sa creada in tine, doar pentru ca tu crezi.
Este atat de greu uneori sa supravietuiesti. Si este atat de frumos cateodata sa traiesti!
Astazi este marti 13 si din pura coincidenta a fost o zi proasta. Maine este miercuri 14 si va fi ok.
Tuesday, October 2, 2007
Replici
"Azi mi-am facut o noua prietena la gradinita: Motoasca o cheama. Maine vreau sa ma insor cu ea!"
"Nu vrei sa mai astepti putin, sa va cunoasteti mai bine?"
"Pai ne cunoastem: Ea imi zice mie Cristi, eu ii zic ei Motoasca..."
"Nu vrei sa mai astepti putin, sa va cunoasteti mai bine?"
"Pai ne cunoastem: Ea imi zice mie Cristi, eu ii zic ei Motoasca..."
Tuesday, September 11, 2007
Enervante
Cele mai enervante lucruri pe care le experimentez zilnic sunt:
- Bormasinile din apartamentele vecine. Nu cred ca trebuie sa detaliez, dar zgomotul acesta este pur si simplu un imn urban.
- Plansul isteric de copil, indiferent de provenienta acestuia. Mi se trage din copilaria timporie a odraslei proprii, care a avut un stil aparte de a relationa cu lumea inconjuratoare.
- Oamenii fara curaj. Cu atat mai rau cand iti sunt apropiati.
- Oamenii euglena, adica fara coloana vertebrala, constiinta, preocupari, ceva care sa-i treaca macar la categoria vertebrate. Astia nu au cum sa fie apropiati.
- Lipsa de logica in cele mai comune situatii. Se pare ca este o caracteristica a neamului romanesc. Mai nou nu inteleg daca tot ai facut efortul sa mergi cu deseurile pana la containarele de reciclare, de ce nu poti sa constati ca PET-urile nu intra pe orificiul de la hartie si invers.
- Lipsa de bun-simt. De asemenea mi se pare o caracteristica romaneasca. Calc zilnic in fecale de caine pe trotuar, trebuie sa suport constant nesimtenia altora care, culmea, sunt si extrem de protestatari.
E o lista lunga si n-am sa o finalizez. Sper sa incep sa si tai la un moment dat pe cele care pot fi schimbate. Ma indoiesc ca urmatoarele generatii de bebelusi nu vor mai plange, dar poate ca vor invata sa recicleze.
Wednesday, July 11, 2007
Antreprenoriale
Am ales antreprenoriatul pentru ca la un moment dat mi s-a parut singura optiune. Nu am facut-o pentru ca eram sigura de ceva anume, ci tocmai pentru ca nu eram sigura de nimic. Nu am riscat, pentru ca nu aveam ce.
Pe plan personal, m-am gandit ca imi voi putea organiza timpul asa cum vreau si ca voi lua deciziile pe care eu le cred potrivite, suportand evident consecintele aferente. Asa se intampla acum: nu dau nimanui socoteala cand ma decid sa merg la coafor, ascult dar nu sunt obligata sa respect indicatiile altora. Totusi timpul liber este din ce in ce mai putin, deciziile din ce in ce mai critice.
Antreprenoriatul este infinit mai greu decat pare: trebuie sa stii 1000 de lucruri in plus fata de ceea ce stiai, trebuie sa poti de 1000 de ori mai mult, trebuie sa te descurci de 1000 de ori mai bine. Trebuie sa ai raspuns la orice intrebare, sa fii un bun consultant, vanzator, promotor al produselor/ serviciilor tale, trebuie sa fii contabil, inginer IT, recrutator si multe altele in functie de domeniul ales.
Si mai presus de toate, nu poti lasa nicicand garda jos, intrucat sunt sanse mari sa ramana acolo.
Inainte sa ma apuc de treaba ma gandeam la business plan, la piata target, la metode de promovare, la contract, oferte, site corporate, numar de angajati... Nu m-am intrebat niciodata daca as putea domestici orgoliul meu urias in favoarea relatiilor de afaceri, daca m-ar lua sau nu palpitatiile cand sumele datorate la stat lunar sunt echivalentul salariului anterior pe un cincinal sau cum as reactiona la prima demisie care ma priveste pe mine ca antreprenor, nu ca Manager HR. Din fericire raspunsurile de atunci ar fi fost favorabile... Dar daca nu?
Curaj, pasiune, know-how in domeniul ales si creativitate maxima intrucat e dificil sa inovezi un domeniu in mileniul curent, curaj; cam astea ar fi calitatile unui antreprenor. La business-plan, la partea strategica, puteti capata ajutor. Pasiunea, curajul si creativitatea sunt insa imposibil de substituit.
Eu invit pe cei interesati la antreprenoriat. Nu de alta dar se zice ca o economie sanatoasa de bazeaza pe un procent anume de companii care falimenteaza. Cu cat mai multi, cu atat mai sanatoasa devine economia si cu atat mai putine sanse au antreprenorii mai vechi sa fie pe lista neagra.
Pe plan personal, m-am gandit ca imi voi putea organiza timpul asa cum vreau si ca voi lua deciziile pe care eu le cred potrivite, suportand evident consecintele aferente. Asa se intampla acum: nu dau nimanui socoteala cand ma decid sa merg la coafor, ascult dar nu sunt obligata sa respect indicatiile altora. Totusi timpul liber este din ce in ce mai putin, deciziile din ce in ce mai critice.
Antreprenoriatul este infinit mai greu decat pare: trebuie sa stii 1000 de lucruri in plus fata de ceea ce stiai, trebuie sa poti de 1000 de ori mai mult, trebuie sa te descurci de 1000 de ori mai bine. Trebuie sa ai raspuns la orice intrebare, sa fii un bun consultant, vanzator, promotor al produselor/ serviciilor tale, trebuie sa fii contabil, inginer IT, recrutator si multe altele in functie de domeniul ales.
Si mai presus de toate, nu poti lasa nicicand garda jos, intrucat sunt sanse mari sa ramana acolo.
Inainte sa ma apuc de treaba ma gandeam la business plan, la piata target, la metode de promovare, la contract, oferte, site corporate, numar de angajati... Nu m-am intrebat niciodata daca as putea domestici orgoliul meu urias in favoarea relatiilor de afaceri, daca m-ar lua sau nu palpitatiile cand sumele datorate la stat lunar sunt echivalentul salariului anterior pe un cincinal sau cum as reactiona la prima demisie care ma priveste pe mine ca antreprenor, nu ca Manager HR. Din fericire raspunsurile de atunci ar fi fost favorabile... Dar daca nu?
Curaj, pasiune, know-how in domeniul ales si creativitate maxima intrucat e dificil sa inovezi un domeniu in mileniul curent, curaj; cam astea ar fi calitatile unui antreprenor. La business-plan, la partea strategica, puteti capata ajutor. Pasiunea, curajul si creativitatea sunt insa imposibil de substituit.
Eu invit pe cei interesati la antreprenoriat. Nu de alta dar se zice ca o economie sanatoasa de bazeaza pe un procent anume de companii care falimenteaza. Cu cat mai multi, cu atat mai sanatoasa devine economia si cu atat mai putine sanse au antreprenorii mai vechi sa fie pe lista neagra.
Friday, June 15, 2007
Serbare la Grupa Mica B
Zilele trecute (mai exact pe 12 iunie a.c.), mare zarva mare in familie: serbarea de sfarsit de an a copilului. Intrucat trebuia sa improvizam costum de trandafir purtabil si care sa-i convina, am imbinat cu drag traditionala ie + clop, cu modernele bermude Kenvelo si adidasi Nike. La ele am asortat un imens trandafir. Fabulokitch!
Ma uitam la noi parintii, cum am reactionat la provocarea de a ne costuma copiii in flori. Unii au cumparat costume gata facute (al meu copil mi-a replicat ca cel de trandafir este hidos - recunosc ca era...), altii au improvizat cum s-au priceput mai bine. Nu cred ca a intrat la capitolul criterii si comoditatea. Personal mi-a placut gladiola, era sa ne lase pe toti fara ochii din dotare!
Tot carcotesc la adresa sistemului de invatamant si a ramanerii lui in forma extrem de traditionalista. Trebuie sa recunosc ca am fost foarte impresionata de serbare: a fost organizata dupa toate regulile artei. Au avut cortina, sala impodobita mai ceva ca la teatru, pamatufuri de majorete si mult entuziasm. 
Ce au invatat copiii din toata treaba asta? Si-au stimulat memoria, au invatat sa lucreze in echipa, au invatat sa-si astepte randul (a fost haios pustiul care de plictiseala in timp ce altii recitau s-a apucat sa se joace cu fermoarul de la pantaloni - ajunsese la ceva alb tot scotocind...), si-au dezvoltat simtul ritmic si capacitatea de a-si coordona miscarile. Ce au invatat parintii? Ca in fiecare copil se ascunde o serie de calitati pe care uneori nu au timpul sau disponibilitatea de a le descoperi.
Ma uitam la noi parintii, cum am reactionat la provocarea de a ne costuma copiii in flori. Unii au cumparat costume gata facute (al meu copil mi-a replicat ca cel de trandafir este hidos - recunosc ca era...), altii au improvizat cum s-au priceput mai bine. Nu cred ca a intrat la capitolul criterii si comoditatea. Personal mi-a placut gladiola, era sa ne lase pe toti fara ochii din dotare!Tot carcotesc la adresa sistemului de invatamant si a ramanerii lui in forma extrem de traditionalista. Trebuie sa recunosc ca am fost foarte impresionata de serbare: a fost organizata dupa toate regulile artei. Au avut cortina, sala impodobita mai ceva ca la teatru, pamatufuri de majorete si mult entuziasm. Ce au invatat copiii din toata treaba asta? Si-au stimulat memoria, au invatat sa lucreze in echipa, au invatat sa-si astepte randul (a fost haios pustiul care de plictiseala in timp ce altii recitau s-a apucat sa se joace cu fermoarul de la pantaloni - ajunsese la ceva alb tot scotocind...), si-au dezvoltat simtul ritmic si capacitatea de a-si coordona miscarile. Ce au invatat parintii? Ca in fiecare copil se ascunde o serie de calitati pe care uneori nu au timpul sau disponibilitatea de a le descoperi.Friday, June 8, 2007
Puiul de somn, instalatorul si soarta
De ce intotdeauna cand crezi ca nu mai ai timp nici sa respiri, apare ceva critic? De exemplu o teava sparta care pune in pericol integritatea tavanului vecinului care locuieste mai jos cu un etaj?
Astfel trebuie sa chemi instalatorul, cea mai interesanta specie profesionala: QI exact cat ii trebuie, logoree asortata cu miros tare si multa mizerie la final, chiar daca trebuie schimbat doar un surub. Unul stiu, dar serios, nu ca altii! Vine intotdeauna in jurul orei 23 desi solicitarea este facuta pe la 17,00. Face diagnoza asemeni unui profesionist si afla care-i necesarul de materiale. Pleaca dupa furtun, uita surubelnita. Se intoarce, dar ia cheia de 7 in loc de aia de 18. Vorbeste jumate de ora despre importanta operatiunii, in timp ce se invarte in jurul chiuvetei. Isi injura breasla (niste betivi domnule!), pe cel care a montat furtunul si precedentul client ca nu i-a dat de baut.
Am invatat ceva din asta (de, orice experienta duce la invatare): sa nu mai aud chiar tot ce mi se spune, dar sa dau din cap constant ca altfel trebuie sa interactionez vorbind si ar fi greu de infranat instinctul de a spune la randu-mi ceva de breasla, sa dorm cu ochii deschisi si totusi sa fur si ceva meserie. Poate data viitoare nu mai e nevoie de meserias. Deja stiu sa schimb flotorul, robinetii si garniturile. Cu tevile e mai greu, da' cu pexalu' merge!
Astfel trebuie sa chemi instalatorul, cea mai interesanta specie profesionala: QI exact cat ii trebuie, logoree asortata cu miros tare si multa mizerie la final, chiar daca trebuie schimbat doar un surub. Unul stiu, dar serios, nu ca altii! Vine intotdeauna in jurul orei 23 desi solicitarea este facuta pe la 17,00. Face diagnoza asemeni unui profesionist si afla care-i necesarul de materiale. Pleaca dupa furtun, uita surubelnita. Se intoarce, dar ia cheia de 7 in loc de aia de 18. Vorbeste jumate de ora despre importanta operatiunii, in timp ce se invarte in jurul chiuvetei. Isi injura breasla (niste betivi domnule!), pe cel care a montat furtunul si precedentul client ca nu i-a dat de baut.
Am invatat ceva din asta (de, orice experienta duce la invatare): sa nu mai aud chiar tot ce mi se spune, dar sa dau din cap constant ca altfel trebuie sa interactionez vorbind si ar fi greu de infranat instinctul de a spune la randu-mi ceva de breasla, sa dorm cu ochii deschisi si totusi sa fur si ceva meserie. Poate data viitoare nu mai e nevoie de meserias. Deja stiu sa schimb flotorul, robinetii si garniturile. Cu tevile e mai greu, da' cu pexalu' merge!
Thursday, May 24, 2007
Lista meseriilor care nu-s pentru mine
Le voi enumera doar pe cele onorabile, restul se exclud din start.
1. Orice implica vehicule de condus: taximetristi, conducatori ratb, camionagii,... Pe langa faptul ca as plati la asigurari mai mult decat as castiga, mi se pare dureros sa petreci atat timp in pozitia respectiva.
2. Doamnele acelea care-ti raspund cand chemi taxi. Sa vorbesti toata ziua la telefon, nu-i treaba usoara. La fel tot ce inseamna suport sau call center. Probabil ca as fi concediata dupa primul apel la care as raspunde.
3. Constructor. Doamne, cum ar arata o casa facuta de mine!....
4. Vanzator. Nu am rabdarea necesara, mi se pare aiurea sa nu vrei sa cumperi de la mine. Este chiar absurd, de ce ar trebui sa te mai conving? E vorba de mine!!!!
5. Ceva legat de showbiz. In momentul 2 ii duc pe toti la spovedit si incep sa le tin predici (siliconul provoaca nu numai bune ci si cancer, fumatul la fel!!!).
6. Jurnalist. As critica pe toata lumea si probabil as sfarsi foarte repede prin a fi ucisa!
Ce mi-ar place totusi sa fac: sa fiu bucatar, scriitor, gestionar (?) sau pictor. As mai vrea sa stiu astrologie, chiromantie (imediat ce aflu ce este) si sa am o companie care cupleaza oameni. Mi se pare relativ simplu si profitabil. Este un fel de recrutare si la asta ma pricep.
1. Orice implica vehicule de condus: taximetristi, conducatori ratb, camionagii,... Pe langa faptul ca as plati la asigurari mai mult decat as castiga, mi se pare dureros sa petreci atat timp in pozitia respectiva.
2. Doamnele acelea care-ti raspund cand chemi taxi. Sa vorbesti toata ziua la telefon, nu-i treaba usoara. La fel tot ce inseamna suport sau call center. Probabil ca as fi concediata dupa primul apel la care as raspunde.
3. Constructor. Doamne, cum ar arata o casa facuta de mine!....
4. Vanzator. Nu am rabdarea necesara, mi se pare aiurea sa nu vrei sa cumperi de la mine. Este chiar absurd, de ce ar trebui sa te mai conving? E vorba de mine!!!!
5. Ceva legat de showbiz. In momentul 2 ii duc pe toti la spovedit si incep sa le tin predici (siliconul provoaca nu numai bune ci si cancer, fumatul la fel!!!).
6. Jurnalist. As critica pe toata lumea si probabil as sfarsi foarte repede prin a fi ucisa!
Ce mi-ar place totusi sa fac: sa fiu bucatar, scriitor, gestionar (?) sau pictor. As mai vrea sa stiu astrologie, chiromantie (imediat ce aflu ce este) si sa am o companie care cupleaza oameni. Mi se pare relativ simplu si profitabil. Este un fel de recrutare si la asta ma pricep.
Tuesday, May 22, 2007
Un vot in minus
Blogosfera si presa erau pline de indemnuri pre-referendum: du-te la vot! Fa-o pentru copiii tai!
Sa-mi traiasca baiatul, tocmai pentru el nu am votat. Pentru ca atat timp cat traiesc intr-o tara in care nu exista alternative, e absurd sa invoce cineva lipsa mea de responsabilitate.
In primul rand, oamenii astia politici, cei care fac circul dar uita de paine, nu conteaza in peisaj. Vin, pleaca, alegeri, framantari, tara merge inainte cum poate ea. Legile-s tot proaste, coruptia in floare, sistemul sanitar in cadere libera, cel de invatamant sta sa se prabuseasca la randu-i. Bursa nici nu se clinteste, investitori-s tot aia; e ca in bancul cu "avem rulaj".
In al doilea rand sunt la fel de penibili toti. Bunicute sustinute de botanistii mineri, 10 case dar artistice, prostacul, dar si bolnaviorul astenic pe umarul caruia plangea un domn sensibil pe atunci cu suvita si domnul mic de statura care a facut poc la TV. Nu mai zic de proaspetii posesori de televiziuni ezoterico-crestine.
Daca initial am umblat ca bezmetica zeci de km sa votez cu Base, sambata asta am fost in parc. Evenimente ulterioare m-au convins ca am gandit temeinic. N-as fi suportat ideea ca am votat cu o persoana care foloseste, asemeni mesterilor pe care ii injur zilnic in gand (va zic sincer ca de mama lor care nu i-a educat ma iau), apelativul : Pasarica. Cu atat mai mult cu cat domnul in cauza are in dotare doua pasarele fiice + o pasare mai batrana.
Nu mai zic si de xenofobie. Sa zicem ca a fost in intimitate. Eu am un limbaj destul de colorat, taximetristul cu care m-am intalnit intamplator in zona Pache Protopopescu saptamana trecuta stie. Imi cer scuze, era un moment de maxima presiune pentru mine. Dar nu zic nici de tigani, nici nu folosesc apelativul Cocosel. Zic de soarta, de mama, de inima albastra. Drept e ca uneori rosesc si suporterii Stelei, dar nu inteleg scuza ridicola: eram in intimitate. Pot sa zic ca-l iubesc pe Hitler, iar in baie am un poster cu Ana Pauker goala daca sunt in intimitate? Tot eu sunt aceea din intimitate, tot faptele mele sunt. Daca-mi bat vecinii care prajesc ceapa sau care dau cu bormasina la ore nepermise, in intimitatea blocului meu, se cheama ca am scuze?
Asa ca, nu vreau sa mai aud de responsabilitatea sociala si vot. A fost dreptul meu sa nu il acord si mi l-am asumat. A fost modul meu de a spune tuturor celor implicati in cacealma: sa va fie rusine!
Sa-mi traiasca baiatul, tocmai pentru el nu am votat. Pentru ca atat timp cat traiesc intr-o tara in care nu exista alternative, e absurd sa invoce cineva lipsa mea de responsabilitate.
In primul rand, oamenii astia politici, cei care fac circul dar uita de paine, nu conteaza in peisaj. Vin, pleaca, alegeri, framantari, tara merge inainte cum poate ea. Legile-s tot proaste, coruptia in floare, sistemul sanitar in cadere libera, cel de invatamant sta sa se prabuseasca la randu-i. Bursa nici nu se clinteste, investitori-s tot aia; e ca in bancul cu "avem rulaj".
In al doilea rand sunt la fel de penibili toti. Bunicute sustinute de botanistii mineri, 10 case dar artistice, prostacul, dar si bolnaviorul astenic pe umarul caruia plangea un domn sensibil pe atunci cu suvita si domnul mic de statura care a facut poc la TV. Nu mai zic de proaspetii posesori de televiziuni ezoterico-crestine.
Daca initial am umblat ca bezmetica zeci de km sa votez cu Base, sambata asta am fost in parc. Evenimente ulterioare m-au convins ca am gandit temeinic. N-as fi suportat ideea ca am votat cu o persoana care foloseste, asemeni mesterilor pe care ii injur zilnic in gand (va zic sincer ca de mama lor care nu i-a educat ma iau), apelativul : Pasarica. Cu atat mai mult cu cat domnul in cauza are in dotare doua pasarele fiice + o pasare mai batrana.
Nu mai zic si de xenofobie. Sa zicem ca a fost in intimitate. Eu am un limbaj destul de colorat, taximetristul cu care m-am intalnit intamplator in zona Pache Protopopescu saptamana trecuta stie. Imi cer scuze, era un moment de maxima presiune pentru mine. Dar nu zic nici de tigani, nici nu folosesc apelativul Cocosel. Zic de soarta, de mama, de inima albastra. Drept e ca uneori rosesc si suporterii Stelei, dar nu inteleg scuza ridicola: eram in intimitate. Pot sa zic ca-l iubesc pe Hitler, iar in baie am un poster cu Ana Pauker goala daca sunt in intimitate? Tot eu sunt aceea din intimitate, tot faptele mele sunt. Daca-mi bat vecinii care prajesc ceapa sau care dau cu bormasina la ore nepermise, in intimitatea blocului meu, se cheama ca am scuze?
Asa ca, nu vreau sa mai aud de responsabilitatea sociala si vot. A fost dreptul meu sa nu il acord si mi l-am asumat. A fost modul meu de a spune tuturor celor implicati in cacealma: sa va fie rusine!
Thursday, May 17, 2007
Scrisoare de amor nebun
Draga Domnule Poteras,
Locuiesc in Sectorul 6 al capitalei de ceva vreme. Am vazut zone virane transformate de retaileri si chioscurile de unde-mi luam seminte si Cola inainte de meciuri devenind istorie. Si de curand, sub obladuirea dumneavoastra, am vazut Parcul Drumul Taberei transformat dintr-o zona verde, intr-una beige.
De cand sunteti Domnia voastra primar, pot spune ca totul s-a degradat. Dorinta noastra de conservatorism a devenit realitate: infrastructura a stat pe loc, strazile au devenit din ce in ce mai aglomerate, spatiile verzi nu mai sunt deloc asa. Vreau sa va multumesc pe aceasta cale pentru chicioasele felicitari trimise cu diverse ocazii. Sa stiti ca le-am reciclat!
Va multumim si pentru Targul de covoare romanesti (chiciose si ele) pentru care ati sacrificat niste falnici copaci din amintitul parc. Si pentru evenimentul european in care in mod suspect si fara legatura cu f-un referendum, aparea un NU si o stampila. NU ratati evenimentul! Sunteti subtil...
Va multumim pentru ca putem concura la capitolul sport extrem pentru copii cu locurile de joaca. Daca scapa din ele fara teasta sparta, cu dinti in gura si fara hepatita ne declaram niste parinti fericiti. Ma refer la numeroasele gunoaie generate de lipsa cosurilor aferente si la faptul ca leaganele din cel mai oribil metal, finisate in asa fel incat sa-ti lasi pantalonii in ele si toboganele ruginite desi au pe ele 30 de straturi de vopsea sunt plasate direct pe ciment! Inteligent! Nu exista oare niste norme in cazul asta? A... normele sunt numai pentru gradinitele particulare. La cele de stat si in locurile publice nu se aplica!
Va multumim pentru locurile de parcare de la piata. Mai ales ca sunt singurele! Va multumim pentru ca investiti nepasare si indiferenta in mersul nostru zilnic la serviciu! Personal, va multumesc din suflet ca gestionati asa de bine acest cartier, incat deja am inceput sa-mi caut apartament in Titan!
Cat mai este pana la alegeri domnule Poteras?
Cu deosebita simpatie,
Je.
Locuiesc in Sectorul 6 al capitalei de ceva vreme. Am vazut zone virane transformate de retaileri si chioscurile de unde-mi luam seminte si Cola inainte de meciuri devenind istorie. Si de curand, sub obladuirea dumneavoastra, am vazut Parcul Drumul Taberei transformat dintr-o zona verde, intr-una beige.
De cand sunteti Domnia voastra primar, pot spune ca totul s-a degradat. Dorinta noastra de conservatorism a devenit realitate: infrastructura a stat pe loc, strazile au devenit din ce in ce mai aglomerate, spatiile verzi nu mai sunt deloc asa. Vreau sa va multumesc pe aceasta cale pentru chicioasele felicitari trimise cu diverse ocazii. Sa stiti ca le-am reciclat!
Va multumim si pentru Targul de covoare romanesti (chiciose si ele) pentru care ati sacrificat niste falnici copaci din amintitul parc. Si pentru evenimentul european in care in mod suspect si fara legatura cu f-un referendum, aparea un NU si o stampila. NU ratati evenimentul! Sunteti subtil...
Va multumim pentru ca putem concura la capitolul sport extrem pentru copii cu locurile de joaca. Daca scapa din ele fara teasta sparta, cu dinti in gura si fara hepatita ne declaram niste parinti fericiti. Ma refer la numeroasele gunoaie generate de lipsa cosurilor aferente si la faptul ca leaganele din cel mai oribil metal, finisate in asa fel incat sa-ti lasi pantalonii in ele si toboganele ruginite desi au pe ele 30 de straturi de vopsea sunt plasate direct pe ciment! Inteligent! Nu exista oare niste norme in cazul asta? A... normele sunt numai pentru gradinitele particulare. La cele de stat si in locurile publice nu se aplica!
Va multumim pentru locurile de parcare de la piata. Mai ales ca sunt singurele! Va multumim pentru ca investiti nepasare si indiferenta in mersul nostru zilnic la serviciu! Personal, va multumesc din suflet ca gestionati asa de bine acest cartier, incat deja am inceput sa-mi caut apartament in Titan!
Cat mai este pana la alegeri domnule Poteras?
Cu deosebita simpatie,
Je.
Monday, May 7, 2007
Cu target, fara target
Incerc sa ma regasesc intr-un target. Revistele de femei ma asasineaza cu sfaturile despre cum sa ma imbrac, cum sa-l cuceresc (sigur ca da...), cum sa gatesc sau unde sa plec in vacanta. Cele mai plicticoase sunt cele care includ si sfaturile medicale... Deci, nu-s genul meu. Exceptie face Tabu, dar apare lunar. A... si rozul ala e prea folosit. Da, ne place rozul in exces, dar la fetitele-bebelus! Revistele de femei de azi (mai ales cele online) sunt precum agentia imobiliara Pink House de la parterul blocului: sigla roz, pereti roz, jaluzele roz, ii cheama roz...
Revistele de business ma asalteaza sa-mi bage pe gat o multime de oameni/ produse/ companii care nu au prea multe de zis, dar au un buget de marketing consistent.
Revistele de barbati ma complexeaza. Nu as putea concura nicicand cu pozele alea...
La capitolul haine/ pantofi/ ...: in orice magazin as intra, simt nevoia sa mai adaug ceva la ce probez. As mai stramta/ largi pantalonii, scurta fusta, rupe un tighel. Hainele mi se par prea ieftine sau prea scumpe, prea urate sau prea simandicoase. As mai coase 5 nasturi sau as mai rupe 2.
Ma simt aiurea! Vreau sa fiu target! Exista oare clubul femeilor care se simt excluse din politica globala de marketing?
Revistele de business ma asalteaza sa-mi bage pe gat o multime de oameni/ produse/ companii care nu au prea multe de zis, dar au un buget de marketing consistent.
Revistele de barbati ma complexeaza. Nu as putea concura nicicand cu pozele alea...
La capitolul haine/ pantofi/ ...: in orice magazin as intra, simt nevoia sa mai adaug ceva la ce probez. As mai stramta/ largi pantalonii, scurta fusta, rupe un tighel. Hainele mi se par prea ieftine sau prea scumpe, prea urate sau prea simandicoase. As mai coase 5 nasturi sau as mai rupe 2.
Ma simt aiurea! Vreau sa fiu target! Exista oare clubul femeilor care se simt excluse din politica globala de marketing?
Thursday, May 3, 2007
1 Mai muncitoresc!
Rîde iară primăvara,
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!
Muncitorii au pornit
Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!
Şi ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.
Înfrăţiţi azi cu ţăranii,
Muncitorii-n joc şi cînt,
Prăznui-vor în toţi anii
Libertatea pe pămînt.
Peste mări şi peste ţări,
Se adună pe cărări,
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întîi de Mai.
Trebuie o noua oda! Ceva care sa cuprinda Vama Veche si PET-uri + pachete de tigari gramada lasate in urma (optional si furt de lemne pentru incalzit, la inceput de mai e frig la mare in cort), mici si bere (optional friptura) si voie buna bahica. Ritmul e clar, pentru interpretare propun echipa care a cantat in urma cu ceva ani (2), in direct la TV, pe aceleasi acorduri duioase, "Desteapta-te romane"!
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!
Muncitorii au pornit
Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!
Şi ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.
Înfrăţiţi azi cu ţăranii,
Muncitorii-n joc şi cînt,
Prăznui-vor în toţi anii
Libertatea pe pămînt.
Peste mări şi peste ţări,
Se adună pe cărări,
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întîi de Mai.
Trebuie o noua oda! Ceva care sa cuprinda Vama Veche si PET-uri + pachete de tigari gramada lasate in urma (optional si furt de lemne pentru incalzit, la inceput de mai e frig la mare in cort), mici si bere (optional friptura) si voie buna bahica. Ritmul e clar, pentru interpretare propun echipa care a cantat in urma cu ceva ani (2), in direct la TV, pe aceleasi acorduri duioase, "Desteapta-te romane"!
Friday, April 27, 2007
M-am cautat prin doftori...
Ingrozita fiind de povestea Ralucai si de toate comentariile de dupa, m-am gandit sa iau in serios avertismentele pe care mi le da propriul meu corp. Asadar pentru ca ma omora o durere de gat, m-am prezentat la cabinetul doctorului ORL-ist.
Intrebari de rutina, uitat in toate gaurile capului, dupa care diagnosticul vine ca o gluma proasta: aveti gastrita, trebuie sa o tratati sa nu faceti ulcer. ????? Cum naiba, sunt la ORL, nu? Gastrita?????
Dap. Am gastrita, trebuie sa manac regim si sa ma tratez. Culmea e ca ORL-ista avea un teanc de foi printate cu regimul de viata si mai ales cel alimentar, semn ca pune destul de des acest diagnostic.
Adio doi biscuiti mancati in fuga precum ieri si adio cafea pe somacul gol!
Aveti deci grija, daca va doare gatul s-ar putea sa aveti gastrita.
Intrebari de rutina, uitat in toate gaurile capului, dupa care diagnosticul vine ca o gluma proasta: aveti gastrita, trebuie sa o tratati sa nu faceti ulcer. ????? Cum naiba, sunt la ORL, nu? Gastrita?????
Dap. Am gastrita, trebuie sa manac regim si sa ma tratez. Culmea e ca ORL-ista avea un teanc de foi printate cu regimul de viata si mai ales cel alimentar, semn ca pune destul de des acest diagnostic.
Adio doi biscuiti mancati in fuga precum ieri si adio cafea pe somacul gol!
Aveti deci grija, daca va doare gatul s-ar putea sa aveti gastrita.
Wednesday, April 25, 2007
Noi abordari
Plimbandu-ma intr-unul din parcurile capitalei am fost abordata de un tanar cu o agenda in mana. "Nu doriti niste servicii de internet?" "Nu, multumesc, sunt in drum spre piata, poate gasesc acolo mai proaspete!"
Cine l-o fi trimis pe bietul om in parc sa concureze cu doamnele care impart reviste cu continut religios? Oare isi inchipuie ca asa se vand serviciile?
Oricum, ca sa atingi succesul trebuie sa treci prin umilinta. Daca procentele sunt direct proportionale, ii prevad tanarului o cariera implinita!
Cine l-o fi trimis pe bietul om in parc sa concureze cu doamnele care impart reviste cu continut religios? Oare isi inchipuie ca asa se vand serviciile?
Oricum, ca sa atingi succesul trebuie sa treci prin umilinta. Daca procentele sunt direct proportionale, ii prevad tanarului o cariera implinita!
Friday, April 20, 2007
Circ avem. Paine?
Valva mare! De cateva luni se vorbeste despre asta, ieri s-a intamplat. L-au suspendat pe Base!
Reactii:
"Ce face poporul, nu poate desface parlamentul!" Ei ba nu! Pai parlamentul nu tot de popor e facut?
"Demisia, demisia!" striga Tariceanu. Si tu Brutus? Nu cumva si tu ai promis-o la randu-ti, uitand apoi de ea mai abitir decat de fostele neveste?
"Inca sunt presedinte!" Vocea disperarii si a neputintei sunand in fata a 100 de oameni stransi in graba de SRI, care mai de care mai catranit (daca aveam comert in certificatul de inregistrare al firmei le-as fi vandut seminte). Cu fetele dupa el (Fata mea este model!) incearca o ultima zvacnire. Trist...
"Basescu este un securist!" ne zice Felix. Pe bune? Rusine sa-i fie!!! Dar tu de unde stii?
Vadim a fost chiar haios. Umorul sau spumos ca sampania de Panciu m-a speriat de moarte. Ce-ar fi daca... Doamne Fere!!!
Penibil si ucigas al sperantei. Uitam de tot ce ne doare si ne grabim sa ne punem de o parte sau alta a baricadei.
Circ avem zilnic. Dar unde-i painea?
Reactii:
"Ce face poporul, nu poate desface parlamentul!" Ei ba nu! Pai parlamentul nu tot de popor e facut?
"Demisia, demisia!" striga Tariceanu. Si tu Brutus? Nu cumva si tu ai promis-o la randu-ti, uitand apoi de ea mai abitir decat de fostele neveste?
"Inca sunt presedinte!" Vocea disperarii si a neputintei sunand in fata a 100 de oameni stransi in graba de SRI, care mai de care mai catranit (daca aveam comert in certificatul de inregistrare al firmei le-as fi vandut seminte). Cu fetele dupa el (Fata mea este model!) incearca o ultima zvacnire. Trist...
"Basescu este un securist!" ne zice Felix. Pe bune? Rusine sa-i fie!!! Dar tu de unde stii?
Vadim a fost chiar haios. Umorul sau spumos ca sampania de Panciu m-a speriat de moarte. Ce-ar fi daca... Doamne Fere!!!
Penibil si ucigas al sperantei. Uitam de tot ce ne doare si ne grabim sa ne punem de o parte sau alta a baricadei.
Circ avem zilnic. Dar unde-i painea?
Thursday, April 19, 2007
Exercitiul democratiei
Il suspenda sau nu, demisioneaza sau nu? Nu e vorba de Olaroiu ci de cel mai mare, de ne conduce pe toti.
Oricum ar fi, tot cu Basescu ramanem. Iar eu cred ca nu un Basescu ne trebuie noua. Ne-a aburit la alegeri cu simtul umorului si tusa umana, cu apropierea fata de individ si accentul pus pe probleme cu adevarat arzatoare, lasandu-ne sa credem ca este opusul lui Ceausescu.
Noua insa ne trebuie chiar un Ceausescu, un regim totalitar care sa ne spuna cat salam avem voie sa mancam, cat sa ne uitam la televizor si pe cine sa alegem. Altfel intram in criza si incepe agitatia inutila: eu cu cine votez? eu ce sa mananc? eu ce sa fac in viata? Nu era bine cand mancam salam cu soia? Acum nici soia nu mai era ce a fost... Nu era bine cand ratia era de 0 piine? Acum tindem sa devenim obezi. Nu era mai bine cand cariera noastra era ce era, nu ce ne-am fi dorit noi? Acum suntem someri cu patalamale!
Nici Basescu, nici macar Napoleon nu ne pot scoate acum din hazna. Pentru ca am fost invatati sa asteptam la altii rezolvarea in timp ce noi stam pe margine si carcotim. Rezolvarile nu trebuie sa aiba culoare sau functie politica, religioasa, manageriala! Invatati-ne sa gandim simplu si pragmatic si avem deja o prima rezolvare!
Oricum ar fi, tot cu Basescu ramanem. Iar eu cred ca nu un Basescu ne trebuie noua. Ne-a aburit la alegeri cu simtul umorului si tusa umana, cu apropierea fata de individ si accentul pus pe probleme cu adevarat arzatoare, lasandu-ne sa credem ca este opusul lui Ceausescu.
Noua insa ne trebuie chiar un Ceausescu, un regim totalitar care sa ne spuna cat salam avem voie sa mancam, cat sa ne uitam la televizor si pe cine sa alegem. Altfel intram in criza si incepe agitatia inutila: eu cu cine votez? eu ce sa mananc? eu ce sa fac in viata? Nu era bine cand mancam salam cu soia? Acum nici soia nu mai era ce a fost... Nu era bine cand ratia era de 0 piine? Acum tindem sa devenim obezi. Nu era mai bine cand cariera noastra era ce era, nu ce ne-am fi dorit noi? Acum suntem someri cu patalamale!
Nici Basescu, nici macar Napoleon nu ne pot scoate acum din hazna. Pentru ca am fost invatati sa asteptam la altii rezolvarea in timp ce noi stam pe margine si carcotim. Rezolvarile nu trebuie sa aiba culoare sau functie politica, religioasa, manageriala! Invatati-ne sa gandim simplu si pragmatic si avem deja o prima rezolvare!
Wednesday, April 18, 2007
Publicitate!
"Iubito, iti dau si un mail pe tema asta: trebuie sa te fardezi sa te duci la shopping, sa te distrezi..."
"Iubitule, ti-am pus si pe frigider un bilet: trebuie sa te duci la bere cu baietii, la sala..."
Viata e plina de detalii, in concluzie. Noroc cu oferta salvatoare!
Asa suna reclama radio la masina cu buburuze in ea. Pe langa faptul ca mi se pare foarte suparator sa mi se spuna ca trebuie sa ma fardez, mai ceva mi se pare diferenta de stil. Au facut cei de la agentia de publicitate un studiu prin care au constatat ca barbatii dau emailuri iar femeile trimit bilete prin porumbei? Ca sa nu mai spun ca pana ajunge omul acasa sa se uite pe frigider, deja berea e in acceasi forma de agregare dar in alt recipient si pana ajunge ea sa-si citeasca emailul, deja portarul, taximetristul si doi vecini au orbit!
Cand publicitatea radio nu va mai suna precum o musca mare si verde intr-o zi calduroasa de vara cu siguranta ca radiourile nu vor mai trebui sa-si plateasca ascultatorii pentru un strop de audienta!
"Iubitule, ti-am pus si pe frigider un bilet: trebuie sa te duci la bere cu baietii, la sala..."
Viata e plina de detalii, in concluzie. Noroc cu oferta salvatoare!
Asa suna reclama radio la masina cu buburuze in ea. Pe langa faptul ca mi se pare foarte suparator sa mi se spuna ca trebuie sa ma fardez, mai ceva mi se pare diferenta de stil. Au facut cei de la agentia de publicitate un studiu prin care au constatat ca barbatii dau emailuri iar femeile trimit bilete prin porumbei? Ca sa nu mai spun ca pana ajunge omul acasa sa se uite pe frigider, deja berea e in acceasi forma de agregare dar in alt recipient si pana ajunge ea sa-si citeasca emailul, deja portarul, taximetristul si doi vecini au orbit!
Cand publicitatea radio nu va mai suna precum o musca mare si verde intr-o zi calduroasa de vara cu siguranta ca radiourile nu vor mai trebui sa-si plateasca ascultatorii pentru un strop de audienta!
Tuesday, April 17, 2007
Te vezi la stirile PRO TV
Am vazut aseara la stirile orei tarzii un renumit head-hunter, un fel de Cristian Andrei al recrutarii, pe D-l Butnoiu. Si se facea ca ne arata acesta cum se face hedhanting la TV, cu un candidat speriat, imbracat la costum, ramas probabil fara job, atat timp cat nu-i era frica ca-l vede sefu' la striri si un calculator performant avand in dotare o aplicatie cu interfata prietenoasa (era cu galben).
Serios acum D-le Butnoiu! Respect pentru numele creat, dar nu mai mintiti poporul cu televizorul! Ce ne-ati aratat dvs acolo: cautarea intr-o baza de date si un interviu relaxat zica-se, desi biroul ala mare si gol arata a sala de judecata, se cheama tentativa de publicitate. Si inca una urata! La fel de urata ca cea din articolul despre head-hunting in care va plangeati de neseriozitatea tinerilor care nu vin la interviu. Pai ce, si juniorii se vaneaza?
Trebuie sa dau de DD si sa testez tehnic un candidat in direct. O clarvazatoare stie cineva, ca as vrea sa-i si prevedem trecutul omului?
Serios acum D-le Butnoiu! Respect pentru numele creat, dar nu mai mintiti poporul cu televizorul! Ce ne-ati aratat dvs acolo: cautarea intr-o baza de date si un interviu relaxat zica-se, desi biroul ala mare si gol arata a sala de judecata, se cheama tentativa de publicitate. Si inca una urata! La fel de urata ca cea din articolul despre head-hunting in care va plangeati de neseriozitatea tinerilor care nu vin la interviu. Pai ce, si juniorii se vaneaza?
Trebuie sa dau de DD si sa testez tehnic un candidat in direct. O clarvazatoare stie cineva, ca as vrea sa-i si prevedem trecutul omului?
Monday, April 16, 2007
Ecologia autohtona
Avem una dintre cele mai poluate capitale. Speranta noastra de viata este cu 5 ani mai mica. Toate campaniile ne lasa reci, intrucat am vazut puterea revolutiei si desumflarea de dupa. Ne doare la basca de faptul ca spre deosebire de noi, copiii nostri se imbolnavesc de 5 ori mai mult si de 10 ori mai repede.
Cuprinsa de panica ecologista, iata pentru ce m-as bate, la propriu, cu concetatenii mei:
Pentru cainii care isi fac, incurajati de stapan, nevoile pe unde apuca. Sa nu faca prostata mititeii... Normal ca stapanul are obrazul prea fin si bunul simt prea absent sa stranga resturile organice. Nu ma luati ca-s biodegradabile, sunt si pline de microorganisme pe care le ducem pe talpi acasa! La categoria asta m-as bate cu gardienii din Parcul Moghioros care nu ma lasa sa merg pe iarba cu copilul, desi domnii cu caini au voie sa faca asta. Urmeaza sa vedem langa cortul imens situat pe iarba de unde se vand covoare (?) un semn cu "Interzis copiilor!"
Pentru si cu oamenii de orice varsta, sex, statut social, care arunca gunoaie in natura. Parcurile sunt pline de PET-uri, Delta la fel. Stiu ca cei sapte ani de acasa nu se mai recupereaza in veci, dar se poate incerca cu lucruri simple! Din aceasta categorie, preferatii mei sunt adultii care isi cearta copiii pentru resturile aruncte, dar nu le recupereaza pentru a le duce acolo unde le este locul.
M-as mai bate cu Primaria, guvernul, Iliescu, Basescu, ..., ca nu ne dau sansa de a recicla. Unde sa duc PET-urile, unde duc sticla si unde hartia colectata? La capitolul metale stam bine datorita reprezentantilor minoritatii cu simt civic care urla dimineata: "Fiare vechi, fiare vechi luam!" Tot cu domnii de ne conduc cu atata cinste m-as bate (are cineva idee de unde se cumpara mitraliere?) pentru ca au distrus padurile care inconjurau Bucurestiul pentru ca niste oameni sarmani sa aiba locuri de case, pentru ca au distrus lacurile din cauza acelorasi oameni sarmani care si-au construit case cu deversarea resturilor de tot felul in lacul proprietate personala (iacs, la nasul lor...) si pentru ca distrug spatii verzi in favoarea parcarilor, fara sa le replanteze acolo unde pot. Tot cu ei din cauza lipsei pistelor pentru biciclete/ role. Toate capitalele care se respecta au asa ceva! Si pentru ca transportul in comun este inca un cosmar, nefiind accesibil decat celor cu nervi foarte tari si lipsa de claustrofobie. Cred ca vara si sinuzita ajuta mult, dar asta este alta problema (tot ecologica).
Cred ca am stofa de Don Quijote... Cine se bate alaturi de mine? Gasim noi o forma de violenta/ virulenta unanim acceptata!
Cuprinsa de panica ecologista, iata pentru ce m-as bate, la propriu, cu concetatenii mei:
Pentru cainii care isi fac, incurajati de stapan, nevoile pe unde apuca. Sa nu faca prostata mititeii... Normal ca stapanul are obrazul prea fin si bunul simt prea absent sa stranga resturile organice. Nu ma luati ca-s biodegradabile, sunt si pline de microorganisme pe care le ducem pe talpi acasa! La categoria asta m-as bate cu gardienii din Parcul Moghioros care nu ma lasa sa merg pe iarba cu copilul, desi domnii cu caini au voie sa faca asta. Urmeaza sa vedem langa cortul imens situat pe iarba de unde se vand covoare (?) un semn cu "Interzis copiilor!"
Pentru si cu oamenii de orice varsta, sex, statut social, care arunca gunoaie in natura. Parcurile sunt pline de PET-uri, Delta la fel. Stiu ca cei sapte ani de acasa nu se mai recupereaza in veci, dar se poate incerca cu lucruri simple! Din aceasta categorie, preferatii mei sunt adultii care isi cearta copiii pentru resturile aruncte, dar nu le recupereaza pentru a le duce acolo unde le este locul.
M-as mai bate cu Primaria, guvernul, Iliescu, Basescu, ..., ca nu ne dau sansa de a recicla. Unde sa duc PET-urile, unde duc sticla si unde hartia colectata? La capitolul metale stam bine datorita reprezentantilor minoritatii cu simt civic care urla dimineata: "Fiare vechi, fiare vechi luam!" Tot cu domnii de ne conduc cu atata cinste m-as bate (are cineva idee de unde se cumpara mitraliere?) pentru ca au distrus padurile care inconjurau Bucurestiul pentru ca niste oameni sarmani sa aiba locuri de case, pentru ca au distrus lacurile din cauza acelorasi oameni sarmani care si-au construit case cu deversarea resturilor de tot felul in lacul proprietate personala (iacs, la nasul lor...) si pentru ca distrug spatii verzi in favoarea parcarilor, fara sa le replanteze acolo unde pot. Tot cu ei din cauza lipsei pistelor pentru biciclete/ role. Toate capitalele care se respecta au asa ceva! Si pentru ca transportul in comun este inca un cosmar, nefiind accesibil decat celor cu nervi foarte tari si lipsa de claustrofobie. Cred ca vara si sinuzita ajuta mult, dar asta este alta problema (tot ecologica).
Cred ca am stofa de Don Quijote... Cine se bate alaturi de mine? Gasim noi o forma de violenta/ virulenta unanim acceptata!
Lalele, lalele...
Plimbati-va in zilele astea insorite prin Cismigiu! Arata senzational, plin de lalele multicolore...
Friday, April 13, 2007
Nevoia de repere fixe
Mi se pare ca am intrat intr-o tornada a schimbarii. Zilnic instrumentele mele de lucru capata noi functionalitati sau noi aspecte. Toata lumea e obsedata sa schimbe ceva: infatisarea, numele (?), jobul, meseria, casa, portofelul. Vin la serviciu trecand printr-un puhoi de masini, oameni si senzatii. Copilul imi creste constant (ar fi culmea/ nefiresc/ absurd sa nu o faca). Sunt bombardata de un morman de informatii abracadabrante. Toti in jurul meu alearga si-mi dau o senzatie acuta de oboseala de parca as alerga alaturi de ei.
Poate ca am imbatranit si caut acel reper stabil care sa-mi dea senzatia de confort. Lumea asta o ia razna rau! Mi-e dor de napolitanele Kukuruku si de ouale Kinder care erau oua nu pasta. Mi-e dor deja de revista Cariereonline verde si de Bestjobs fara butoane portocalii. Mi-e dor de telefonul meu Nokia 6110 care nu facea poze, dar imi amintea aniversarile celor dragi (am o mica problema de memorare a datelor). Imi doresc sa trec printr-o luna a cartitei (va aminititi filmul?) in care totul sa ramana constant in jurul meu. Preferabil sa fie week-end!
Poate ca am imbatranit si caut acel reper stabil care sa-mi dea senzatia de confort. Lumea asta o ia razna rau! Mi-e dor de napolitanele Kukuruku si de ouale Kinder care erau oua nu pasta. Mi-e dor deja de revista Cariereonline verde si de Bestjobs fara butoane portocalii. Mi-e dor de telefonul meu Nokia 6110 care nu facea poze, dar imi amintea aniversarile celor dragi (am o mica problema de memorare a datelor). Imi doresc sa trec printr-o luna a cartitei (va aminititi filmul?) in care totul sa ramana constant in jurul meu. Preferabil sa fie week-end!
Nu ma pot abtine...
Cand n-am chef de treaba, cand sunt furioasa, cand am ceva de zis, trebuie sa scriu cu voce tare. Asta este mica mea problema. Probabil ca voi ajunge sa scriu pe zeci de bloguri care au ca target fiecare statut asumat de mine la acest moment: mama ("Cum sa imblanzesti micii monstri"?) sotie ("Neveste Disperate"?), fiica (trebuie sa fie ceva despre boli), nora ("Vodoo"?), gospodina (serialul enuntat deja dar in varianta americaneasca),vecina, angajata, administrator unic...
Asadar voi scrie cu voce tare. Tineti aproape! (nu e trade-mark, nu?)
Asadar voi scrie cu voce tare. Tineti aproape! (nu e trade-mark, nu?)
Subscribe to:
Posts (Atom)
About Me
- Valentina Neacsu
- Ma impart intre zona de HR in care profesez (nu consider ca in Romania este inca o industrie) si intre viata mea personala fascinant de banala. Gasiti aici coordonatele fascinantei banalitati; coordonatele vietii profesionale sunt localizate altundeva.